Care dintre voi mai este membru în Cultul Seminței? Hai că știți la ce mă refer. Este în natura noastră umană, est-europeană, să ne placă să „spargem” semințe. Fie că vorbim de semințele de floarea soarelui sau de dovleac (am înțeles că mulți le zic semințe de bostan?), sau alte chestii cu coajă pe care le savurăm în cantități mari, în timp ce facem alte activități recreative. La mine a început obsesia asta cu mult înainte de a fi pe piață semințe Shampion. Când eram tânăr și fară de barbă, consumam destul de des semințe în timp ce mă uitam la televizor. Cred că era un mod simplu de a mă menține ocupat și intrigat în același timp, căci nu-mi placea să ies afară să joc sport, sau ce mai făceau alți copii de vârsta mea pe atunci.

Între timp am crescut, dar pasiunea pentru semințe a rămas. Chit că, acum le consum mai rar. Fie în scopuri sociale, fie în timp ce urmăresc vreun film sau serial. Și am descoperit între timp (da, a trecut mult timp) și berea. Și faptul că semințele prăjite merg foarte bine cu bere. Dar nu-mi place să privesc sport-ul ăla cu mingea și porțile, pe care îl asociază mulți cu mâncatul de semințe. Deci e ceva ciudat la mine. Probabil mai multe lucruri. Nu despre asta e vorba.

Semințe Shampion? Da vă rog!

Cum ziceam, pe vremea când începusem eu să „sparg semințe” nu exista pe piață brandul Shampion. În schimb, era pe piat un brand bulgăresc, pe care îl preferam mereu. Nu știam de ce, dar semințele de la frații noștri de peste Dunăre, mi se păreau mai bune. Ei bine, recent am aflat că pe la noi nu cresc cele mai bune recolte de floarea soarelui. Ceea ce crește la noi, este potrivit pentru făcut ulei, nu pentru prăjit. În schimb, mai în sud, adică la bulgari și la turci, se cresc niste soiuri care sunt mult mai bune pentru prăjit și mâncat așa, direct.

Adică semințele au o coajă mai moale, ușor de spart, iar raportul miez-coajă este unul plăcut. Lucruri care, pentru un sămânțar profesionist, sunt importante. Am aflat acest detaliu, fiind în vizită pe la sediul Shampion.

Shampion se ocupă cu semințe. Semințe Shampion. Probabil le știți. Eu când le-am descoperit prima dată, îmi plăceau 2 lucruri la ele. Primul, era că costa punga fix un leu. Celelalte erau mai scumpe. Al doilea lucru care îmi plăcea, era gustul. Erau mult mai bune la gust decât toate celelalte de pe piață. Pe lângă asta, nu aveau impurități și nici nu găseam coji goale prin pungi. Pentru că la cele bulgărești pe care le mâncam eu când eram copil, găseam mereu resturi vegetale și coji goale. Dar și câte un miez decojit, uneori. Dar mai multe coji goale. Și mai era un lucru dubios la ele: calitatea fluctua. Adică mai nimeream uneori câte o pungă, în lipsă de un cuvânt mai bun, nașpa.

Dar totul s-a schimbat când am dat de semințe Shampion

Uite, o să fiu sincer. Motivul pentru care am luat prima dată o pungă de semințe Shampion, a fost cantitatea. Chestia asta cu mâncatul de semințe este boală grea. Eu când mă apuc, nu mă mai opresc decât când am terminat punga. Sau trebuie să plec undeva urgent. Dar dacă mă pun să privesc ceva cu niște semințe lângă, nu prea mai am șanse să fac altceva în seara aia. Și mi-am zis că, dacă îmi iau niște pungi mai micuțe, cum erau cele de la Shampion, o să termin repede punga și după mă pot întoarce la a fi productiv. Nu a ținut foarte mult asta, pentru că mi-au plăcut așa mult încât îmi făceam „provizii” anticipate, și nu doar o dată mi s-a întâmplat să deschid și a doua pungă. Poate chiar a treia… Că-s bune.

Povestea semințelor Shampion

Am aflat, mai tărziu, că Shampion e brand local. Adică de aici, de la noi, din Craiova. Nu aș fi crezut după nume. Dar iată-mă peste câțiva ani, în vizita la sediul lor, care e nu departe de unde locuiam eu în tinerețe.

Am ajuns pe aici cu colegii mei bloggeri, căci nouă ne plac lucrurile mișto și lucrurile autohtone. Am fost la o degustare mai atipică. De semințe cu bere. Semințe Shampion, desigur. Și bere de la Ferma de Bere. Bere artizanală. Făcută nu departe de satul nostru. Dar de bere vă zic în alt articol. Adică în articolul ăsta despre Ferma de Bere.

Acum vreau să vă zic mai multe despre povestea semințelor Shampion. Care este o poveste de succes puțin mai specială. Care a pornit de la o idee venită într-o seară la o bere ce s-a terminat cu o strângere de mână ce avea să schimbe viețile ambilor participanți. Promisiunea era de a aduce gustul proapat al semințelor prăjite pe care le experimentaseră ambii în copilărie către oameni. Focusul era deci, pe consumatori, și nu pe profit. Consumatorul trebuia să aibă cel mai mult de câștigat. Ceea ce este un bun business-model, dacă mă întrebați pe mine.

Povestea Shampion a început în 2008, cu un Tico și o Dacie papuc. Și două sortimente de semințe prăjite: negre cu sare, și negre fară sare. La sfârșit de 2022, Shampion a ajuns deja un brand, avnad în portofoliu vreo 20 de sortimente de semințe(și nu numai). Și peste 20 de angajați în firmă.

Am aflat toate astea de la managerul Shampion: Vicentiu Cămărașu. Tot de la el am aflat de o campanie super mișto de care nu știam: Dacă duci 30 de pungi de semințe Shampion goale, la orice magazin care le comercializează, primești înapoi 2 pungi pline! Prin această campanie, și-au propus să încurajeze oamenii la recicare dar și la „debarasarea corespunzătoare” a deșeurilor rezultate.

Care-i secretul semințelor Shampion?

Ei bine, chiar dacă firma este din Craiova, semințele nu sunt. Semințele vin mai de la sud puțin. Adică de la vecinii noștri bulgari. Da, și eu am fost surprins să aud. Dar când am aflat asta, cumva în creierul meu s-a făcut legătura. Adică de ce erau așa bune.

Pe lângă asta, mai este un secret: Semințele Shampion sunt mereu proaspete. Căci, fiind la o degustare de semințe, am aflat și cum se degustă. Sau mai exact, la ce anume trebuie să fim atenți când cumpăram semințe.

Nu, nu este termenul de expirare. Căci semințele prăjite și ambalate pot sta pe raft și 6 luni. Însă, că să fie bune bune, adică să aibe gustul ăla ca și cum doar ce au fost scoase din cuptor, trebuie să ne uităm la data ambalării. Care, pe pungile de semințe Shampion, este trecută. Cu cât mai proaspete, cu atât mai bine. Ar fi indicat să aibe maxim 2-4 zile, ca să fie ce trebuie. Spre exemplu, noi am mâncat semințe ambalate cu o zi înainte de degustare. Și da, erau ce trebuie.

Deci cei de la Shampion fac trasee aproape zilnic și aduc transporturi tocmai din Bulgaria. Unde, apropo, semințele sunt sortate și prăjite cu echipamente de ultimă generație. Da, ați auzit bine. Sortate. Adică nu tot ce se adună de pe camp ajunge în pungi. Am înțeles că într-un an mai prost, care a fost chiar recent, undeva la 70% din semințele pe care le achiziționaseră nu au ajuns la vânzare pentru că nu respectau temenele de calitate.

Pe lângă asta, cei de la Shampion uneori chiar retrag marfa mai veche de pe rafturile magazinelor cu care colaborează și le înlocuiesc cu altele mai proaspete, în tocmai pentru a se asigura că cei ce le consumă se bucură de cele mai bune semințe. Pentru că, după cum ziceam, chiar daca ele pot sta pe raft până la 6 luni, după o perioada gustul lor se degradează și poate duce chiar spre ceva rânced. Și nu asta ne dorim!

Foarte important este mirosul, deci atunci când deschidem punga și mirosim ce iese din ea, trebuie să simțim arome plăcute, de „prăjit”.

Ce semințe Shampion sunt acum pe piață?

Mă bucur că m-ai întrebat. Pe lângă tradiționalele semințe negre prăjite cu sare și semințe negre prăjite fară sare, cu care a început povestea Shampion, acum putem găsi aproximativ 20 de produse sub acest brand. Și din ce am înțeles, s-au încercat mai multe experimente de-a lungul timpului, dar nu toate au avut succes. În schimb, altele au rupt norma în două, cum se zice pe la noi.

• Semințe negre de floarea soarelui cu sare (35g, 90g, 200g);
• Semințe negre de floarea soarelui fară sare (35g, 90g, 200g);
• Semințe albe de floarea soarelui cu sare (30g, 70g, 150g);
• Semințe albe de floarea soarelui cu paprika(30g, 70g, 150g);
• Arahide în coajă(100g);
• Semințe de dovleac (35g);
• Semințe de floarea soarelui fară coajă (40g);
• Alune cu coajă (50g);
• Semințe pestrițe de floarea soarelui (70g).

Asta ar fi ce puteți găsi momentan pe piață. Dar noi la degustare am mai avut un sortiment: semințe albe de florea soarelui cu bacon. Cu aromă de bacon. Care au fost foarte interesante. Am înțeles că vor ajunge și acestea în curând pe rafturile magazinelor.

Dar care produse Shampion sunt cele mai bune?

Semințele fară coaja bănuiesc că sunt folosite la gătit. Gen prin salate sau presărate peste ceva foietaje. Că așa, să le mănânci de poftă, nu pre cred. Adică, jumătate din plăcerea de a mânca semințe este decorticatul acestora, fie cu dinții, fie cu degetele. Deci merg pe varianta clasică, semințe prăjite, cu sau fară sare, depinde de ocazie.

Când vine vorba de semințele de dovleac, la mine apar capriciile. Adică, încă nu am găsit pe piață un brand care să reproducă gustul ăla de semințe de dovleac prăjite pe plita de la casa bunicilor, într-o seară rece de iarnă. Cu sare de mare, servite acolo, calde, direct din tavă. Nici macar semințele de dovleac Shampion nu au juns la nivelul ăla, deși sunt destul de bune și ale lor.

Arahidele cu sau fară coajă, din nou, merg de minune la bere. Ori cu prietenii, ori privind vre-un serial. Cele de la Shampion îmi plac pentru că sunt puțin mai prăjite. Adică, mai prăjite decât ce am mai gustat eu de prin comerț. Deci îmi plac. Că mie îmi plac chestiile mai prăjite.

Dar, ceea ce mi-a dat cu adevărat lumea peste cap au fost semințele cu paprika. Semințe albe de floare soarelui cu paprika. Pe bune? Cine s-a gândit la asta, a fost un geniu. Îmi place paprika, îmi plac semințele. Combinația este efectiv genială. Și eu nu folosesc efectiv, așa, orișicum. Singurul dezavantaj la ele este că dacă mănânci prea multe, încep să te usture buzele. Dar asta pățeam și când mâncam semințe prăjite cu sare. Dar este un sacrificiu pe care sunt dispus să îl fac. Deci da, preferatele mele din toată gama astea rămân!

Cum ziceam, noi le-am combinat și cu niste bere artizanală. Dar despre berea artizanală Ferma de Bere vă zic în alt articol. Că m-am întins prea mult aici, la semințe.

Vouă care semințe vă plac cel mai mult? Și în ce circumstanțe le consumați?