Mindfulness, scrapbooking și o seară zen (cu oameni mișto și lipici pe degete)

Când am primit invitația la un atelier de mindfulness și scrapbooking, prima reacție a fost: „Hmmm… ce combinație dubioasă dar interesantă. Oare o să ne învățăm să respirăm profund în timp ce decupăm fluturași din reviste glossy?” Și pentru că sunt genul de om care nu zice „nu” la experiențe noi (mai ales dacă sunt cu oameni faini și eventual și o gustare la final), am zis: Let’s go! Spoiler alert: n-a fost despre fluturași, dar a fost despre suflet. Și despre cum să-l împrietenești cu mintea ta agitată de zi cu zi.

Am ajuns la 12Doispe, o locație cozy din Craiova care începe să devină locul meu de suflet pentru evenimente inedite, și am intrat într-o sală plină de oameni curioși, zâmbete relaxate și… stickere colorate. Așa a început o seară diferită de tot ce făcusem până atunci. Sub îndrumarea Verei – sufletul din spatele Positive Mind 4 Life – ne-am luat o pauză de la haosul zilnic și am făcut loc în agendă pentru liniște, creativitate și puțină introspecție. Promit că nu doare.

Ce e treaba asta cu mindfulness?

Dacă e prima dată când auzi de mindfulness, stai liniștit — și eu am crezut că e o altă modă de import, gen „respiră profund și uită de griji, că doar respirația plătește facturile”. Dar, după ce am stat față în față cu Veronica și energia ei calmă de om împăcat cu viața, am început să înțeleg că nu e deloc vrăjeală.

Pe scurt, mindfulness înseamnă să fii prezent. Nu fizic – că fizic suntem toți prezenți și în trafic la semafor. Ci cu mintea, cu atenția, cu intenția. E despre a face loc în gânduri pentru tăcere, despre a-ți asculta corpul și emoțiile fără să le tragi de urechi. E despre a simți că ești acolo, în moment, și nu te plimbi mental între mailuri, notificări și griji.

Vero ne-a explicat totul cu blândețe și exemple simple, fără să ne bage citate complicate din cărți de dezvoltare personală. A reușit să ne facă să închidem telefoanele, să respirăm conștient și – cel mai greu – să nu ne mai gândim la ce urmează peste 10 minute. O performanță demnă de aplauze, dacă mă întrebi pe mine.

Scrapbooking – terapia prin lipici, hârtie și amintiri

După ce am trecut prin momentul zen cu respirații și reconectare, a urmat partea creativă – scrapbooking. Recunosc, la început m-am simțit ca un copil de clasa a patra, înarmat cu foarfecă, stickere, hârtie colorată și… incertitudine. Dar apoi am înțeles că nu era vorba doar de colaje și estetică, ci de emoție. De retrăirea unui moment, a unei amintiri, de pus în pagină o stare, nu doar niște poze.

Vero ne-a încurajat să alegem o fotografie care ne spune ceva. Una cu noi, cu cineva drag sau pur și simplu cu un moment care ne-a lăsat urme bune în suflet. Eu am ales o poză dintr-un city break în Budapesta, evident, că doar nu era să pun vreo factură de la electricitate. Cu poza în față, am început să o „îmbrac” în gânduri, hârtie, culori și simboluri. A fost ca o conversație cu mine însumi, fără să fie nevoie să spun vreun cuvânt.

Ce mi-a plăcut cel mai mult? Faptul că nu exista „corect” sau „greșit”. Fiecare pagină era unică, așa cum e și fiecare trăire. Iar în liniștea aia plină de decupaje și momente de introspecție, ne-am simțit cumva mai aproape unii de alții. A fost artă, terapie și distracție într-un singur pachet. Ba chiar și un pic de nostalgie.

Scrapbooking cu oameni faini, atmosferă caldă și o zi cu sens

Ceea ce a transformat acest atelier într-o experiență completă nu a fost doar combinația reușită de mindfulness și scrapbooking, ci și oamenii. Am fost un grup divers, dar cu un vibe comun – toți eram acolo pentru că simțeam nevoia să respirăm mai conștient, să creăm cu sufletul și să ne (re)descoperim prin joacă și introspecție.

Fără presiune, fără comparații, fără „cine are pagina mai frumoasă”, doar conversații calde, râsete, priviri curioase peste masă și, uneori, câte o tăcere confortabilă în care fiecare era absorbit în propriul colaj de gânduri și hârtie. A fost genul ăla de atmosferă care nu se regizează, ci se creează natural – când spațiul, oamenii și intențiile se așază în același ritm.

Am plecat cu o pagină de scrapbooking, dar mai ales cu o pagină nouă în jurnalul experiențelor care chiar contează. Și nu pot să nu mă bucur că în Craiova există astfel de inițiative care aduc oamenii împreună în moduri care contează cu adevărat.

Concluzii cu sens și lipici

La final de zi, pot să zic că acest atelier de mindfulness și scrapbooking a fost o gură de aer proaspăt pentru minte și suflet. Un reminder că uneori e nevoie să te oprești, să tai o inimioară din carton colorat, să-ți pui gândurile pe hârtie și să le așezi într-o poveste care nu trebuie să fie perfectă — ci autentică.

Într-o lume în care suntem mereu pe repede înainte, un atelier ca acesta e ca un post-it lipit pe suflet: „Hei, ai voie să respiri. Să creezi. Să simți.” Și fix asta am făcut. Cu ajutorul Veronicăi și a echipei ei, am trăit o zi altfel — una în care telefonul a stat mai mult cu fața în jos, iar eu am fost cu fața spre mine.

Dacă și tu simți că ai nevoie de un astfel de moment, urmărește activitățile Veronicăi sau întreabă-mă direct. Recomand cu drag! Până la următorul atelier… hai să ne punem grijile într-un colaj și să le lipim bine cu stick-ul de suflet.