Povesteam anul trecut despre prima mea experiență într-un balon cu aer cald. Mai exact, când am fost la Preajba la un eveniment organizat cu ai mei colegi de breaslă bloggeri, unde am luat parte la un scurt zbor ancorat cu balonul cu aer cald. Adică ne-am ridicat de la sol, dar nu am zburat liber, că proverbialele pasări ale cerului, ci am stat la câteva zeci de metri, ancorați de sol. Desi o experiență plăcută, a fost doar vârful iceberg-ului. Am vrut mai mult, am vrut să merg „all the way„.

Că nu puteam să-mi bifez asta de pe bucketlist până nu trăiam experiența completă. Adică să zbor cu un balon cu aer cald, sus, ne legat de pământ, peste câmpii și păduri și toate cele. Așa că, am profitat de prima ocazia ce mi s-a arătat și am luat parte și la un astfel de zbor. Liber. Împreună cu Daniel (de la care am și împrumutat o parte din pozele de mai jos), cu Cristi și Diana la „recuperare” și desigur, cu Silviu, căpitanul balonului cu care am zburat.

Daca vreți să aflați mai multe despre baloanele cu aer cald, cum și când zboară, de când zboară și toate cele, puteți să-mi citiți articolul precedent despre zborul cu balonul. Găsiți acolo o grămadă de informații despre subiect. Articolul ăsta o să se bazeze mai degrabă pe experiența în sine, deci nu mai intru în partea tehnică.

Într-un balon cu aer cald peste câmpiile Olteniei

De data asta am pornit în alta direcție, mai exact pe direcția Preajba – Malul Mare. Căci desigur, nu putem zbura din centrul orașului. Sau putem, dar ar fi mult mai complicat. Căci balonul cu aer cald, cu care am zburat, e mare. Foarte mare. Și că să poți zbura cu el, trebuie să-l pregătești. Și e ceva munca la mijloc.

Data trecuta am fost peste 20 de oameni, dacă nu mai mulți. De data asta am fost doar 6, deci ne-am implicat mai mult în întreg procesul. Pe lângă efortul fizic, aș zice că mai greu a fost cu trezitul. În perioada asta, baloanele pot fi înălțate doar la răsărit, și înainte de apus. Sunt câteva ore în care aerul este rece și permite zborul în condiții optime. Și trebuie să fie și lumină, evident. Așa că, m-am trezit la 5:30, că la 7 să fim deja în camp, pregătind balonul de zbor.

Decolarea a fost undeva la 7:40. Și a fost foarte lină, nici nu am simțit când am părăsit solul. Singurul semn că balonul pornise era flacăra ce ardea de zor deasupra cheliei mele.

Sunt și dezavantaje când ești înalt. Dar nu m-am ars, stați liniștiți. Ba din contră, căldura era plăcută. Căci deși eram la sfârșitul lui aprilie, dimineața cu pricina era destul de rece. Erau vreo 2 grade când m-am trezit eu. Când am asamblam falnicul balon cu aer cald, temperatura mai crescuse un pic. Însă am avut parte și de puțin vânt, deci înghețasem puțin până să apară flacăra. Vântul nu este prieten cu baloanele cu aer cald. Dar nu a fost destul de puternic încât să ne împiedice ascensiunea.

Daniel a filmat decolarea:

Când m-am văzut în aer, eram fericit. Mă simțeam liber.

Nu vă mint, prima dată când m-am uitat în jos, m-am temut puțin. Însă frica a dispărut rapid, când m-am uitat în jur și am văzut ce peisaje aveam erau.

Ce vezi din balonul cu aer cald?

Totuși, vântul era acolo, așa că nu ne-am putut ridica foarte sus. Să zic că am fost pe undeva pe la 100 de metri. Este altitudinea perfectă. Mai sus, nu mai poți distinge toate detaliile din peisaj. Cel puțin așa ne-a zis Silviu. Aș fi curios să încerc și înălțimi mai mari, poate în viitor. Dar de unde am zburat noi, am putut analiza toate elementele peisagistice peste care treceam. De la sate la păduri, câmpii, lacuri și drumuri. Și chiar serele și fermele oamenilor de sub. Am făcut curioase și câteva văcuțe.

Am văzut și-un iepure ce alerga voios pe o potecă, dar era prea mic și rapid să îl putem fotografia.

Însă am fotografiat alte peisaje, căci ele nu se duceau nicăieri. Altfel arată lumea de sus.

Din balonul cu aer cald abia dacă iți dai seama că te miști. Zborul este lin și calm. Însă uitandu-ne cât de rapid se mișcă umbra noastră peste câmpii, ne-am dat seama că aveam ceva viteză.

Nu prea poți cârmi un balon cu aer cald. Poți să îl ridici sau să îl cobori, însă diretcia zborului este aleasă de vânt. Am vorbit mai multe despre fizica din spatele baloanelor cu aer cald în articolul ăla despre care iți ziceam la început. Pe noi vântul ne-a purtat spre sud. Și ne-a dus deasupra unui drum. Șoferii care circulau pe sub noi păreau la fel de încântați că și noi, claxonându-ne și salutându-ne.

Dar toate lucrurile bune au un sfârșit. Deoarece vântul se întețea și riscam să fim purtați peste Jiu (dacă nu chiar mai departe) și recuperarea ar fi fost îngreunată, am decis să aterizăm în apropiere de Rojiște. Ușor de zis, puțin mai greu de pus în practică. Aveam nevoie de un câmp liber, preferabil fară culturi. După ce Silviu l-a identificat, a urmat cea mai intensă parte a experienței.

Deoarece vântul se întețise, nu am avut cea mai lină aterizare. Ba din contra, balonul a fost „târât”, cu noi în el și s-a oprit într-o parte. Dar Silviu a știut ce face și ne-a pregătit din prealabil. Astfel de aterizări nu sunt dese, am avut noi ghinion. Sau noroc, depinde pe cine întrebi, printre noi erau și iubitori de adrenalină.

Desi zborul se terminase, experiența în sine avea să mai dureze. În primul rând că trebuia să strângem balonul. Și să-l împachetăm.

După care, a urmat ceremonia de înmânare a diplomelor. Sau mai bine zis, „încoronare”. Căci cei care au zburat pentru prima dată, au primit titlul de „Conte de Rojiște„. Da, inclusiv eu. Așa să mi vă adresați de acum încolo. Uitați dovada:

Dacă vă întrebați de ce „de Rojiște”, ei bine se pune cel mai apropiat așezământ de locul aterizării. Ar fi trebuit să primim și niste pământ, dar nu s-a putut, știți voi, sunt scumpe terenurile. Însă am primit un pahar de spumant și o diploma, so…

Așa e tradiția, cu prosecco dis-de-dimineață. Noi doar am respectat-o. Oare pot să-mi trec titlul nobiliar în CV?

În orice caz, nu regret experiența. Ba chiar aș vrea să o repet. Și vă recomand și vouă, daca vă place aventura, încercați Aventura Baloanelor. Pe lângă experiență super interesantă, vă alegeți și cu un titlu de conte. Ce-ți poți dori mai mult?