Caii de la Letea – Vinuri din Sarica Niculițel asociate cu brânzeturi Delaco
Am întâlnit de curând 7 cai frumoși, nu 6, cum zicea poetul. Mai exact, erau Caii de la Letea. Și mai exact, erau 7 vinuri inspirate din acești cai. Și ca să facem așa, de început, o scurtă lecție de istorie geografică, Letea este o pădure pe undeva prin Dobrogea. Iar lângă aceasta pădure se regăsește o rezervație naturală, unică în lume, unde se găsesc cai sălbatici. „Caii liberi de la Letea” există chiar de pe la începutul comunismului pe meleagurile noastre, și mai există și astăzi. Și au servit drept muză pentru o cramă din zona, aflată intre dealurile Saricii și Niculitelului, și așa a apărut gama de vinuri „Caii de la Letea. Despre care vă scriu eu azi.
Iar înainte să trecem la vinuri și brânzeturile de la Delaco, căci cu ele ne-am obișnuit să le împerechem, noi, ăștia din Asociația Bloggerilor Olteni, în parteeriat cu dictionarculinar.ro, tre’ să vă zic că asta a fost o degustare „oficială”, prima după mult timp. Desi mai avusesem o degustare cu nici o săptămână în urmă.
Iar ca locație, a fost aceiași unde făcusem și ultima degustare înainte de pandemie, și anume Ribs House. Deși am mai fost pe aici, și după, în condiții mai speciale. Am revenit pentru că ne place. Adică e un loc mișto. Și au mâncare bună. Iar specialitatea lor e grătarul. Iar mie știți că-mi plac legumele. Dar de data asta nu mi-am luat coaste, că sunt la cură. Mi-am luat un burger. Cu cartofi „curly”. Și sosuri. Nu înțeleg de ce sunt încă gras.
Via Viticola – Sarica Niculiţel – Caii de la Letea
Cum vă ziceam mai sus, între dealurile Saricai și ale Niculitelului se găsește o cramă. O cramă cu tradiție și istorie. Unde se îmbină metodele tradiționale de selecție a strugurilor și de vinificare, cu tehnologii de top și oenologi de renume internațional. Via Viticola – Sarica Niculițel, are 383ha proprii și achiziționează struguri de la alte 400ha, ajungând astfel să îmbutelieze undeva la 2 milioane de litri de vin. Iar poziția geografică, dă vinurilor câteva caracteristici aparte. Faprul că se găsesc așa aproape de mare, datorită curenților și altor fenomene din astea pe care eu nu le înțeleg, vinurile ajung să aibă și o ușoară tentă de sărat, pe care nu o găsești în vinuri din alte zone, care nu sunt, gen lângă mare.
Și pentru că noi facem asta ca profesioniști, am avut și experți printre noi. Adică l-am avut pe Daniel, că întotdeauna, că fară el n-am mai fi așa mișto. El ne-a vorbit despre brânză, că e fan brânză, mai ales Delaco. Are și diplomă. Și am mai avut un Dan, care ne-a vorbit despre vinuri. Dan Șendrea, somelierul din dotare al cramei, prezent în poza de mai sus. Deci cu sete de învățat informații noi despre vinuri, dar mai ales cu sete de degustat niște vinuri, am pus-o de o degustare în toată regula, cu 7 vinuri, și 7 brânzeturi Delaco.
7 vinuri din gama Caii de la Letea asortate cu 7 brânzeturi Delaco
Vinurile din gama Caii de la Letea vin în niște stile la fel de frumoase ca și ele. Sticle sunt „custom made”, având un elegant blazon în relief deasupra etichetei. Iar soiurile sunt împărțite în două volume: Volumul I îl puteți recunoaște după pozele cu cai de pe etichetă, și este destinat retail, iar Volumul II se distinge prin detaliul cu „ochi de cal” de pe etichetă și este făcut special pentru HReCa. Noi am degustat din ambele volume, 7 vinuri în total. Și anume perechile au fost după cum urmează:
1. Aligoté Volumul I și Aperifrais
Aligoté este un soi adus în Romania pe la începutul secolului XX, care s-a înțeles bine cu solurile de pe la noi. Primul Aligoté de la Caii de la Letea, Volumul I, a fost din producția anului 2020. Este un vin de o culoare galben verzuie, ușor strălucitor. Iar la gust avem arome de fân proaspăt cosit cu ușoare nuanțe de citrice. Ca alcool are 12.5%, ceea ce este okay pentru un alb. Fiin un vin alb și sec, se bea rece, adică la 8 – 10 grade, ceea ce îl face perfect pentru o seară călduroasă de primăvară, în cazul nostru.
L-am asociat cu Aperifrais Delaco, care este o cremă de brânză presărată cu diverse ierburi, cum ar fi ardei roșu, piper de diferite culori, cuișoare, busuioc, cimbru, arpagic, ceapă, oregano, usturoi, roșii, pătrunjel, măsline și alte câteva astfel de mirodenii. Este concepută în special pentru petreceri, cu prieteni, dacă vă pasionează asta. Combinația a fost destul de reușită, în mare parte. Singura problemă este atunci când prinzi un aperifrais cu toate cele 3 nuanțe de piper pe el, că iutele cam acaparează totul și nu mai simți nici vinul nici brânza. Dar altfel, celelalte varietăți au mers bine.
2. Aligoté Volumul II și Camembert
Și al doilea vin tot Aligoté a fost. De data asta din volumul II. Vă las pozele mai jos, că să distingeți sticlele. De data asta parcă avem o culoare mai vioaie și 13% alcool pe volum, deci și aici puțin mai îndrăzneț. Este un vin cu o aciditate naturală ridicata, deci aromele merg mai mult spre mere verzi și fructe albe coapte.
Fiind un vin acid, l-am asociat cu o brânză mai grasă. Și anume Camembert, o brânză cremoasă la interior cu o crustă de mucegai alb. Și da, în caz că nu știați crusta se mănâncă și ea. Nu de alta, dar am auzit pe cineva că încercă să o decojască. Ideal ar fi să prinzi în fiecare mușcătură, și învelișul tare și miezul cremos. Și să îmbini aromele. Și apoi să iei și o gură de vin, gen din asta alb de am avut noi, să vezi ce rezultat iți da ecuația.
3. Sauvignon Blanc Fume Volumul II și Brie au bleu
Tot din volumul II, tot alb, tot sec, dar de data asta Sauvignon Blanc Fume. Iar ca alcool, 12.5%. La arome vine diferența, că aici găsim mai multe. Cum ar fi soc, sau citrice, sau flori de salcâm. Și avem și un post gust mai lung.
L-am asociat cu Brie au Bleu, tot o brânză cremoasă, cu mucegai, dar de data asta albastru. Cică nobil. Mucegaiul ăsta îi da o aromă mai ciupercată brânzei, mergând poate chaiar spre „pământ”. Cumva s-au amestecat cum trebuie și a fost o asociere echilibrată.
4. Rose Volumul I + Cheddar
Trecut-am astfel la culori mai pastelate, mai exact rose. Primul rose, din Volumul I, conceput cu măiestrie din Merlot, Syrah și Pinot Noir, are o culoare chiar jucăușă. Și apoi vezi că are 13.5% alcool, Și apoi simți aromele de fructe ce-i împărtășesc nuanțele, zmeură și căpșune. Și-ți dai seama că e vinul perfect pentru seri fierbinți de vară. Daca înțelegeți ce vreau să zic. Desi la fete s-ar putea să nu le placă pe deplin, fiind sec. Dar mie îmi plac vinurile seci.
L-am asociat cu Cheddar Castello. Dar nu cel cu care eram obișnuiți. Adică am mai mâncat cheddar, și e printre branzele mele preferate. Însă de data asta am avut o variantă mai deosebită Nu avea culoara intensă portocalie cu care eram obișnuiți, ci o culoare mai comună pentru brânzeturi. vedeți în poze. Însă la gust, m-a fermecat. Se topește în gură, la fel că orice cheddar, însă are și o textură mai sfărâmicioasă și un gust ușor sărat. A fost o surpriză foarte plăcută. Și probabil ar fi fost combinația preferată în alte circumstanțe. Dar competiția a fost dură.
5. Rose Volumul II & Delaco brânză pentru grătar
Am trecut pe lista și Volumul II de rose de la Caii de la Letea. La fel ca și fratele lui de mai sus, se remarcă printr-o culoare foarte fresh. Dar are mai puțin alcool, doar 13%. Însă nu e cu ghinion. Pentru că la capitolul arome, pe lângă cele mai sus menționate, mai avem nuanțe de grapefruit și piersică. Foarte delicat, și acesta e bun de împărțit cu persoana dragă.
Iar că să-l completeze, a fost aleasă Brânza pentru Grătar. Pe care am făcut-o, evident, pe grătar. A fost o alegere interesantă, cel puțin, chiar dacă nu am înțeles-o eu pe deplin. Poate mă ajunsese din urmă oboseala.
6. Feteasca Neagră volumul I și Emmentaler
Dar mi-am revenit când a intrat pe scenă a șasea combinație a serii. Fetească Neagră, din gama Caii de la Letea, evident. Volumul I. Feteasca Neagră este un soi autentic, de la noi de aici, din România, și este destul de răspândit. Și ce am băut eu, este un exemplu foarte reușit. Mie îmi plac vinurile roșii, mai ales cele seci. Iar acesta, este fix asta. Adică ce-mi place. Începând cu culoarea rubinie și până la aromele de fructe de pădure coapte, coacăze sau mure, cu ceva tentă de prune uscate și vișine. Deigur, un vin puternic, cu tanini pe măsură și un post gust intens. Și 13.5% alcool. Ideal pentru, ei bine, mine.
A fost asociat cu Emmentaler, de la Delaco, evident. Îl știți pe Emmentaler, e brânză aia cu găuri. Eu încă sunt uimit de procesul creației acesteia, care e foarte complex. Nu poți face găuri așa, din nimic. Este o brânză moale cu o textură fină și un gust dulceag, foarte jucăuș. Cumva s-au îmbinat de minune, căci papilelor mele gustative le-a plăcut maxim. Și de asta e și combinația mea preferată, din seara aciea.
Quintessence rezerva volumul II și Grana Padano
Ultimul dar nu cel din urmă, Quintessence rezerva volumul II. Un cupaj roșu sec, făcut din 5(cinci) soiuri. Fetească Neagră, Cabernet Sauvignon, Merlot, Cabernet Franc și Petit Verdot. Din ani diferiți. Numai complexitatea și efortul depus pentru a-l obține ar trebui să vă impresioneze. Este un vin cu ceva mai mult alcool, 14%. are o culoare intensă și arome pe măsură: fructe de pădure cu tente de condimente. Și tanini fermi.
Iar ca brânză am avut Grana Padano, o brânză tare, cu gust fin dulceag puțin sărat, cu arome de nuci și alune. A fost și aceasta o asociere reușită, însă nu m-a cucerit pe deplin. Deși a fost aproape.
Așadar și prin urmare, am avut o seara grea. Degustările în sine, sunt o treabă grea. Dar cineva trebuie să o facă. Cel mai bine este atunci când ai oamenii potriviți lângă tine, să te ajute.
Și cel mai important, e să te simți bine, orice ai face. Mie vinul îmi oferă speranță, iar brânza fericire. Și cumva, împreună, îmi amintesc că viața e și frumasă uneori. Deci, cum ar zice un prieten de-ai mei: „fiți optimiști”!
0 comentarii