Capra cu trei iezi – film horror românesc cu Maia Morgenstern – recenzie

Da, ai auzit bine. Un film horror românesc. Din ce am aflat nu ar fi primul, dar o premieră pe undeva pe acolo este. Bine, dacă mă întrebi pe mine, nu prea l-aș cataloga ca film horror. Poate thriller? Nu știu, ce face un film să fie horror? Nu mă pricep. Nu prea mă atrage genul(sunt mai mult cu filmele de comedie). Poate și pentru că sunt foarte cinic și nu mă sperie chestii. Mai ales când știu dinainte că ar trebui să mă sperii. Cumva nu mai are farmec dacă îmi zici din prealabil că o să urmeze ceva șocant sau înfricoșător. Mă ambiționez, și nu mă sperii din principiu. Dar nu despre mine e vorba aici. Voiam să-ți zic de „Capra cu trei iezi”, filmul, horror-ul, de Victor Canache cu Maia Morgenstern și Marius Bodochi. Mai jos aveți o recenzie, review, păreri, cronică de film, sau cum vreți voi să o numiți.

Capra cu trei iezi – film horror românesc

Am să încerc să nu dau prea multe spoilere, deși, e Capra cu trei iezi, cred că toată lumea știe povestea. Bine, poate nu toți o știu în varianta originală a lui Cranga, cea foarte grafică și sadică. În care lupul lasă capetele celor doi iezi, rânjind, în geam, să o întâmpine pe capra. Nu? Vouă nu vă spunea bunica voastră povestea asta când aveați 3-4 ani? Ciudat. Mie da.

În orice caz, am fost surprins cât de bine a fost urmat firul narativ. Practic, tot ce știam ce se va întâmpla, s-a întâmplat. Desigur, personajele din film sunt umane. Dar ideea este aceiași. Și cu toate că știam cum se termină totul, și cum se ajunge la acel deznodământ, am fost lipit de scaunul de la Inspire Cinema pe tot parcursul filmului. Pentru că, era bine jucat. Și bine filmat. Și bine montat.

Chiar despre asta voiam să vorbesc. La sfârșit, după ce s-a terminat, am fost puțin uimit. Că a trecut atâta timp. Și parcă a trecut repede. Dacă stai să te gândești, povestea nu e chiar așa lungă. Nu sunt multe scene, ai putea trece rapid prin ele. Cu toate astea, este un lung metraj veritabil. Pentru că, pe lângă faptul că se pune mare accent pe scenele importante, și scenele „de umplutură” dintre acestea, sunt făcute în așa fel încât să te țină intrigat.

Din nou, pentru că sunt filmate cum trebuie (a se citi că lumina, încadrarea și post-producția sunt realizate la un nivel profesionist). Și jocul actoricesc este bun. Desi sunt doar 5 personaje, dintre care 3 copii fară „antecedente” actoricești. Maia Morgenstern și Marius Bodochi au jucat impecabil rolurile de mama singură dar descurcăreață (chiar „a dracu” aș zice, deși era foarte credincioasă), respectiv „cumătrul” viclean și necruțător. Dar și cei 3 copii, chiar și-au intrat în rolurile respective.

Rezultatul a fost un film reușit. Pe care, vă invit și pe voi să-l vedeți, începând cu 28 Octombrie. Sau, până atunci, pe la evenimentele din fiecare oraș. Mai multe detalii, pe pagina lor de Facebook.

Și vă las și trailerul mai jos, înainte să trec la discuția cu Victor Canache &co la care am asistat după vizionarea filmului.

Discuția cu Victor Canache

Cum ziceam, după ce am văzut filmul horror inspirat din povestea lui Creangă, am stat de vorbă și cu omul din spatele acestuia: Victor Canache. A fost un Q&A de la care am aflat o grămadă de chestii mișto.

Cum s-a întâmplat să se ajungă la film, cum a ajuns Maia Morgenstern să joace în el, dar și alte detalii. Cum ar fi că a durat vreo 6 ani să apară. Și că inițial trebuia să fie doar un scurt metraj. Și toate peripețiile de pe „platoul de filmare”.

Cum ar fi că Victor, este la bază cascador. Și el și-a asumat să joace și rolul „lupului” ars, de la sfârșit. Că da, în film este acea scena, la final. Spoiler alert. Și multe alte peripeții. Dacă nu ai ocazia să participi și tu la astfel de discuție după ce vezi filmul, iți recomand podcastul ăsta pe care Victor l-a avut cu Zaiafet.

La final, trebuie să vă recunosc că am mers la film cu oarecare rețineri. Nu prea sunt fan al filmelor romanești. Și nici a celor horror. Dar am fost surprins. Plăcut. De calitatea filmului. Și deși, tot nu aș zice că este 100% un film horror, este 100% un film reușit. Așa că ți-l recomand și ție, cititorule, care ai ajuns până la sfârșitul articolului asta.