Noi, bloggerii olteni, avem un proiect de care ne e foarte drag. Brânzeturi cum se…cuvin. În asociație cu dictionarculinar.ro, desigur. Probabil v-ați dat seama că mai ales mie îmi place foarte mult acest proiect, doar despre el am scris în ultima vreme. De curând am participat la ediția cu numărul 26. Cu Crama Averești. Și Delaco, desigur. Nelipsitul nostru sponsor.

Am fost, într-o joi, cum facem noi de obicei degustările. S-a ținut la Casa Ghincea, pe unde am mai fost de câteva ori, tot cu degustările de vin. Este o locație selectă, cu un decor elegant și un meniu gustos. Fac și livrări, la mine la birou se comandă în fiecare săptămână de acolo. Ne-au lăsat să ne facem de cap la etaj, că să nu îi deranjăm pe ceilalți clienți. Acolo am întins o masă mare pe care am înșirat vinuri alese de la Crama Averești și lângă delicioasele brânzeturi de la Delaco aferente.

Mi-a sărit în ochi o sticlă…

Nici nu s-au etalat vinurile că ai mei colegi dragi au sărit să le pozeze. Eu am lăsat-o mai ușor, venind direct de la birou, obosit, dar dornic de degustat. I-am lăsat pe cei mai sprinteni și nerăbdători să pozeze “exponatele”, de parcă ar fi la Louvre. Cu toate asta, chiar dacă ceilalți bloggeri se înghesuiau să prindă unghiul “ăla bun” cu aparatele foto și smartphone-urile, mi-a sărit în ochi o sticlă. Metaforic vorbind, că dacă îmi sărea la propriu probabil nu mai puteam scrie acum aceste rânduri. Se înălța deasupra celorlalte sticle, precum Burj-Khalifa asupra Dubai-ului. Se vedea chiar peste bloggerii aplecați să facă poze platourilor cu fructe și brânzeturi aranjate cu iscusință de organizatori. Era precum masculul alfa dintr-o haită de sticle de vin. Adică era mare. Nu mai văzusem așa mare până acum. Nu eram obișnuit cu ceva așa de mare. Cu sticla, adică, nu vă mai gândiți la prostii…

Era sticla Magnum de Busuioacă de Averești. Dar nu despre asta vom vorbi azi…

Vom vorbi despre surioara mai mică: tot Busuioacă de Averești – Rosé, dar nu așa de sec. Pe care am combinat-o cu Brie au Bleu-Ile de France, care începe să fie printre brânzeturile mele preferate.

În zona de nord-vest a României, undeva la înălțime, unde zilele de vară sunt călduroase și însorite iar nopțile răcoroase și liniștite, acolo se scaldă în razele soarelui Podgoriile Huși. Acolo este Crama Averești, care se întinde pe apriape 570 de hectare.

Unicitatea vinului de Averești este dată de locul său de obârșie și de pasiunea cu care este crescut și protejat.

Crama, cât și primele plantații de viță de vie, au apărut în 1874 pe domeniile boierului Ștefan Negrutzi. Crama Averești are o pivinita al cărei culoar principal are 150 de metri, cu 5 arcade din piatră și 10 hrube secundare, făcute din caramidă și un amestec de ingrăsămant, nisip și lut, cu proprietăti speciale de absorbție a umezelei. Încă de pe atunci vinurile erau apreciat și cunoscute până în Viena.

Fără îndoială, Crama Averești este plină de tradiție și face lumea puțin mai bună prin vinurile ei de aproape un secol jumate. Un obicei interesant mi s-a părut următorul:

În fiecare an, o sticlă din primul vin obținut este îngropată în locul cel mai răcoros al pivniței, ca ofrandă adusă ctitorului cramei și plantației.

Cel mai bun vin de la Crama Averești a fost un Rose

Busuioaca de Averești, este un rose demidulce, aparținând soiului “Busuioacă de Bohotin” – Denumire de Origine Controlată „Huşi”. Surprinzător, denumirea de Busuioacă se datorează aromelor puternice de busuioc care se regăsesc în vin. Pe lângă asta mai găsim urme de citrice, flori de câmp și chiar trandafir. Are 12.5% alcool și se servește la o temperatură de 8-10 grade. Decent, pentru un rose.

Cică ar fi bine împerecheat cu mâncăruri dulci-acrișoare sau desert. Noi l-am asociat cu o brânză cu mucegai nobil, albastru: Brie au Bleu – Ile de France. V-am mai zis de ea: o brânză franțuzească cu origine nemțească apărută după 1900. Făcută din lapte de vacă pasteurizat, are o textură mătăsoasă și o culoare alb-gălbuie. Cu excepția vinișoarelor albastre date de mucegai.

Două arome puternice, fructate și naturale, care s-au completat reciproc și au făcut un vals pe papilele mele gustative.

Ten out of ten would recommend. 

Vă las pozele semi-reușite pe care le-am făcut eu. Așa, ca de final

Gepostet von Marian Buzarnescu am Freitag, 26. Oktober 2018


Comentează!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: