Crama Histria sau cum am descoperit cel mai șmecher vin rose

Se făcea că era o zi călduroasă de august. Prima zi de august. Anul curent. În acea zi de joi, una din zilele alea speciale de joi în care Asociația Bloggerilor Olteni împreună cu Dictionarculinar.ro organizează câte o degustare de vinuri, în ziua aia am descoperit probabil unul din vinurile mele preferate. Semnat „Crama Histria„, Nikolaos Rose din Merlot se numea. A fost dragoste la prima vedere/miros/gust.

Dacă ar fi așa și cu… să nu deviem. Cum ziceam, seară de august, bloggeri, vin și brânză. Formula perfectă pentru o puțină relaxare după o zi lungă de muncă. Iată-ne deci puși în fața unei noi degustări, cu vinuri de la Crama Histria și nelipsitele brânzeturi Delaco.

Totul s-a întâmplat la Casa Zamfirescu

Casa Zamfirescu, un restaurant cu specific românesc, care se găsește în Craiova, unde era fostul Restaurant Marmara (care, la rândul lui, era fosta Casa Zamfirescu. Ce mică-i lumea, nu?).

Cum noi ne strângem pe la șapte seara, m-am dus acolo direct de la muncă. Nu vreau să zic că viața de web designer e grea, dar să stai 8 ore în fața unor monitoare, nu e tocmai cel mai incitant lucru. Am ajuns înaintea orei stabilite-sunt Săgetător, am înțeles că de asta sunt punctual, nu pentru că mi-aș organiza bine timpul sau ceva. Și pentru că trecuseră ceva ore bune de la prânz, am decis să mănânc ceva, înainte de degustare. Ca să nu se urce vinul la cap. Am mers pe varianta sigură: mici cu cartofi.

Dar până s-au prăjit micii pe grătar, începuse degustarea. Așa că am fost nevoit să asociez primul vin, care a fost un alb, cu mici. Nu chiar cea mai bună combinație. Dar știți și voi, când viața îți dă lămâi…

Hai să vorbim totuși de vinurile de la Crama Histria

Că doar ele au fost vedetele serii. Nu tipii bărboși cu apetit ridicat. A mai fost o degustare cu vinurile Cramei Histria în cadrul proiectului, însă eu nu am participat la ea, deci trebuia să recuperez. Crama Histria se găsește pe meleagurile Constanței, iar vinurile lor sunt încărcate de tradiție. Până și numele cramei este inspirat de o cetate, ducându-ne cu gândul la strămoșii noștri care erau meșteri în ale vinificației.

Am avut prilejul de a degusta 5 vinuri, în combinație cu brânzeturi Delaco:

• Nikolaos Alb – Sauvignon Blanc + Mozzarella Delaco,
• Ammos Alb – Riesling & Sauvignon Blanc + Brie Ile de France,
• Nikolaos Rose – Merlot Rose + Delaco Brânza pentru grătar,
• Ammos Rose – Cabernet Sauvignon & Merlot Rose + Havarti Castello,
• Ammos Rosu – Cabernet Sauvignon & Merlot + Grana Padano Delaco D’Exceptie.

Și cum vă ziceam, m-am îndrăgostit de un rose

Era să zic că de-o roșcată, din obișnuință. Dar de data asta a fost un rose. De când cu degustările astea, am început să apreciez mai mult vinurile rose. Au fost câteva care m-au impresionat până acum, însă Nikolaos Rose de la Crama Histria, trecut în viteză și s-a oprit în topul vinurilor mele preferate. Mi-a impresionat toate simțurile, și asta nu e ceva ușor de realizat.

Un vin bun se resimte pe toate căile. Primul contact pe care îl avem, este cel vizual. Nikolaos are această minunată culoare aprinsă. Nu este pal, că alte vinuri rose. Iese în evidență precum o nestemată. Apoi urmează auzul. Nu mulți își dau seamă, dar sunetul ce se aude când torni în pahar ne poate da detalii despre ce urmează să gustăm. Nikolaos scoate un sunet jucăuș, parcă nerăbdător să sară din sticlă în pahar. Apoi vine mirosul. Nikolaos are arome proaspete, de fructe dulci, poate puțin florale. Arome ce ascund foarte bine cei 12% de alcool. După care atingerea, urmată imediat de gust. Este un vin robust, cu aciditate mică, și cu taninuri destul de puternice pentru un rose. Asta îi oferă și un post gust intens. M-a surprins din toate punctele de vedere.

În asociere cu el am avur Delaco – brânză pentru grătar. A fost o premieră la degustările noastre. Cele oficiale, ce-i drept, deoarece cu nici o lună înainte câțiva dintre noi am „testat” brânza pentru grătar la o mini-degustare spontană. Și vă dați seama că a fost un succes, din moment ce am adus ideea la o degustare „pe bune”. Brânza pentru grătar are o compoziție mai specială, nu se topește așa repede ca celelalte branze, deci se poate praji. Asta îi oferă atât o textură mai interesantă dar și un gust aparte. Și cum brânza și grătarul sunt două din lucrurile mele preferate de pe planeta asta, Delaco brânză pentru grătar nu a făcut decât să pună și mai multe puncte în favoarea combinației cu numărul 3.

Și uite așa am petrecut eu prima zi din august, cu o bucățică de apus în pahar, ceva brânză bine rumenită pe farfurie, cu gândul la vacanță. Cred că am avut și o revelație. Îmi place vinul rose.