Cu bicicleta prin Mehedinți: Aventura comună pe cărările montane-Partea I-Isverna și Ponoarele
Știți cum mie îmi place să mă plimb, nu? Mai ales prin zone mai puțin cunoscute, cum vă ziceam luna trecută că m-am plimbat prin Ținutul Pădurenilor. Și îmi plac și activitățile în aer liber, în natură. Deci evident, când am auzit că pot să merg și să mă plimb cu bicicleta prin Mehedinți, nu am stat pe gânduri.
Mehedințiul este vecinul de la vest al Doljului, județul meu de reședință. Deci e aproape. Asta a fost un atu, când nu am putut merge cu grupul cel mare, de vineri dimineață. Am plecat după job, seara, împreună cu Daniel, care la fel că mine este un adult responsabil. Am ajuns seara târziu, la pensiunea Steaua Munților, unde ne așteptau ceilalți. Am mâncat repede și ne-am pus la un pahar de vorbă. Ceilalți fuseseră deja cu bicicleta prin Mehedinți și erau obosiți, așa că s-au dus pe rând la culcare. Câțiva dintre noi au stat până târziu. Cu toate astea, m-am trezit destul de dimineață, încât să prind răsăritul.
Dimineață la Steaua Munților, Isverna
Cum vă ziceam, am ajuns destul de târziu. Nu am putut vedea în ce zonă minunată am ajuns. Dar cine se scoală devreme, prinde poze la peisajul de dimineață.
Bine, am exagerat puțin, soarele era destul de sus când am ajuns eu să-i fac poze. Însă așa, printre munți, când era ceața încă așternută, era un peisaj de basm.
Eu am făcut multe fotografii pe aici, o să las o selecție mai mare la finalul articolului. După ședința foto, am luat micul dejun. Tot la Steaua Munților am luat și prânzul și cina, vă zic de acum că a fost mâncarea foarte bună, să nu mai întrerup articolul după. Aaa și seara am gustat niște vin, palincă și afinată artizanală. Foarte bune și alea.
Podul lui Dumnezeu și Câmpul de Lapiezuri de la Ponoarele
Înainte să plecăm cu bicicleta prin Mehedinți, am dat o tură până în apropiere, la Ponoarele. Acolo se regăsește Podul lui Dumnezeu, Peștera Ponoarele, Lacul Zăton și Câmpul de Lapiezuri.
Mai fusesem prin zona asta, chiar la începutul anului. Am vizitat Podul lui Dumnezeu și Peștera Ponoarele chiar în prima zi a anului. Este un peisaj minunat. Trebuie să recunosc, este mai frumos când zona nu este acoperită de zăpadă. Cred că și mai frumos ar fi primăvara, când este înflorită și pădurea de liliac din apropiere. O să vin neapărat în vizită în această zonă și în anotimpul ăla.
Podul lui Dumnezeu este cel mai mare pod natural al tării și al doilea că mărime din Europa. Are aproximativ 30m lungime, 13m lătime, 22m inăltime și 9m grosime. Însă este pod natural din lume deschis traficului rutier, inclusiv de mare tonaj. S-a format în urmă prabusitii parțiale a tavanului peșterii din aporpiere.
După ce m-am cățărat pe prima stâncă pe care am văzut-o ca să-mi trag o poză artistică, am făcut și o poză de grup cu restul oamenilor minunați de pe proiect.
Am intrat și în Peștera Ponoarele, însă din cauza vremii era foarte noroioasă și nu ne-am putut aventura prea departe. Astă iarnă am putut ajunge mai adânc, până prin a treia cameră a acesteia, deși nici atunci nu aveam echipamentul necesar. Îți trebuie cizme de cauciuc și lumini puternice dacă vrei să o străbați pe toată.
Apoi am pornit înspre Câmpul de Lapiezuri, care este deasupra peșterii. Ne-am cățărat pe stânci, de unde se poate vedea și Podul lui Dumnezeu mai bine. Am profitat de moment să o chinui din nou pe Daniela cu poza noastră emblematică.
Alte chestii de văzut pe lângă Ponoarele
Câmpul de Lapiezuri oferă și el un peisaj mirific. Imediat deasupra Peșterii Ponoarele, e un punct numai bun din care poți admira panorama în toată splendoarea ei.
Din nefericire, Lacul Zăton era secat și nu l-am putut surprinde în imagini. De asta m-am hotărât să mă întorc aici și primăvara.
După ce am mai făcut câteva zeci de poze pe aici, am luat-o înapoi spre Ponoarele, pe altă rută. Am ajuns la Conacu’ Boierului, unde am făcut o scurtă vizită. Și mai multe poze. Pentru că e pensiune foarte frumoasă.
Unii dintre colegii mei au luat aici o gustare. Eu am plecat puțin mai sus, pentru că știam că exact lângă Podul lui Dumnezeu este un local unde se servește una dintre cele mai bune beri băute de mine: Hațegana. Ultrerior am aflat că se găsea și la Conacu’ Boierului, dar ce să faci. Oricum, la terasă, la înălțime, admirând peisajul a intrat mai bine.
Și chiar e o bere bună, nu zic doar eu asta. Cum mi-am pus poza cu ea la story pe Insta, vreo trei prieteni de-ai mei mi-au dat mesaj să le iau și lor câteva.
Puțin mai la vale e și Biserica Ponoarele. Am vrut să o vizităm și pe asta, însă era închisă. Am făcut niște poze artistice la arhitectură și am luat-o înapoi spre cazare, să luăm prânzul și să plecăm cu bicicleta prin Mehedinți.
Cu bicicleta prin Mehedinți
Aventura comună pe cărările montane – aşa se cheamă proiectul trasfrontalier Romania-Bulgaria prin care sunt promovate cărările montane și explorarea lor pe biciclete electrice. Trasee de bicicleta din Vidin și Montana, Bulgaria,și din județul Mehedinți, România. Deși nu am putut să particip la partea proiectului de dincolo de Dunăre, am venit cu mare drag la Isverna, și mai apoi la Svinița, dar despre asta vă zic cu altă ocazie.
Bicicletele din cadrul proiectului sunt electrice. Nu în totalitate, cum ar crede unii. Tu dai din pedale normal, doar că ai la dispoziție și un motor electric pe care îl poți porni când ai nevoie de un imbold.
Bicicletele electrice pe care le-am avut noi au 5 trepte la motorul electric, pe lângă vitezele normale. Dar din nefericire pentru unii, bateria se consumă destul de repede, mai ales dacă alegi o treaptă mai mare ca 2. Imediat ce am părăsit zona asfaltată, drumul a devenit mai dificil, mai ales din cauza frunzelor ude de pe jos și a pietrelor din drum. Însă și peisajele de care ne-am bucurat au devenit din ce în ce mai frumoase.
Dacă vreți să descoperiți și voi traseele de care ne-am bucurat noi, intrați pe site-ul oficial JAMP (Joint Adventure on Mountain Paths) unde puteți găsi mai multe informații. Sau descărcați aplicația aferentă.
Și vă zic eu, mult mai amuzant este la vale decât la deal. Asta dacă știi să mânuiești bicicleta cum trebuie. Câțiva mai puțin norocoși au și căzut prin câte-un șanț. Cineva, nu spun cine, a fost foarte ghinionistă și i-a sărit un țap în cale. Dar eu pot să mă laud că am ajuns printre primii înapoi la bază, nevătămat.
Ce am făcut după ce ne-am plimbat cu bicicleta prin Mehedinți
Eu am dat o fugă până înapoi la Câmpul de Lapiezuri, ca să prind apusul. Însă am ajuns puțin cam târziu, și cum nu am cea mai performantă aparatură, mi-a ieșit asta.
Apoi am dat fugă înapoi la Steaua Munților, să cinăm și să încingem o petrecere pe cinste. Nu de alta, dar era sfantu’ Dumitru și aveam sărbătoriți printre noi. Dacă vrei să aflați mai multe, puteți citi la el pe blog despre party.
Oamenii care chiar s-au încumetat au plecat cu bicicletele și duminică. Însă eu mi-am luat câțiva din colegii de blogosferă și am pornit înapoi spre Craiova, că aveam treburi. Însă ne-a prins bine ziua de biciclit.
Vă las aici mai multe poze de sâmbătă, în caz că vă pasionează peisajele super mișto.
1 comentariu
JAMP - Aventură comună pe cărările montane din Mehedinții · 05/03/2021 la 15:48
[…] Mai multe puteți găsi și pe blogurile colegilor Daniel Botea, Daniela Bojincă și Marian Buzărnescu. […]