Azi vorbim de câteva activități pe care le poți face prin Arad. Nu prin Arad, orașul, ci prin Arad, județul, în general. Am petrecut un weekend prin zonă, vizitând și mâncând. Și vreau să împărtășesc câteva din aceste experiențe cu tine. Da, chiar cu tine!

Deci, iată câteva activități diverse, pentru toate gusturile, pe care le poți face #PrinARAD.

Cetatea Șiriei, Arad

Încep cu un obiectiv istoric: Cetatea Șiriei. Șiriei, nu Siriei. Suntem prin Arad, ai uitat? Este o cetate veche, situată pe un impunător deal de lângă localitatea Șiria.

Se crede că Cetatea Șiriei a fost construită undeva în secolul al XII-lea, dar prima dată când a fost scris despre aceasta a fost în 1324. În 1390, regele Sigismund a dat-o ca donație ispanului László Sárói din Temeș, însă în anul următor l-a luat înapoi în schimbul altor proprietăți.

Apoi, prin istoria cetății apar mai multe nume: György Dózsa , János Szapolyai, Imre Czibak, Zsigmond Báthory, István Petneházy, Gábor Petneházy, Pașa din Lippa, și alte nume din acestea e care nu pot eu să le pronunț.

Cetatea îndeplinea mai multe roluri importante: avea o importanță strategică, fiind folosită pentru apărare, dar și în scopuri economice, controlând un teritoriu ce cuprindea 110 sate. Arhitectura cetății include diverse elemente: corpul central construit pe o stâncă cu o formă neregulată, asemănătoare cu o formă ovală, cu diferențe de nivel. Pe partea vestică, zidul este lung de 24 de metri, înalt și are găuri. Înspre nord, se pot observa resturile unui turn de observație, numit donjon. În interior, cetatea dispunea de încăperi, iar la nivelul subsolului exista o ușă care făcea legătura cu curtea exterioară și care putea fi închisă în funcție de necesități.

Pe vremea când turcii stăpâneau zona, zidurile cetății au fost consolidate pentru a crește siguranța împotriva atacurilor. Stilul arhitectural al cetății este romanic, iar donjonul său era masiv și funcțional, având 2-3 etaje în care se putea locui. Partea superioară a donjonului era dotată cu creneluri pentru apărare.

În 1755, Imre Bohus a cumpărat cetatea și a folosit pietrele sale pentru a-și construi propria sa fortăreață. În timpul răscoalei țărănești din 1784, autoritățile au distrus ce a mai rămas din cetate folosind un tun, pentru a preveni ca acesta să fie folosită ca adăpost de către rebeli.

Pâncota și împrejurimi

Înainte de a ajunge la următorul obiectiv de pe lista, care este muzeul din Pâncota, facem o scurtă oprire undeva în pădurea de lângă Pâncota. Aici este o populație mare de cerbi lopătari. Și femelele acestora, care se numesc ciute. Speram să îi putem vedea, însă nu am avut noroc. Am văzut din depărtare, o turmă, însă s-au speriat și au fugit în pădure înainte de a ne putea apropa.

Însă, ne-am bucurat de altceva în schimb. O masă tradițională, cu multe bunătăți și mezeluri cu carne de cerb. Da, cerbii aia de care ziceam mai sus. Cred că de asta s-au speriat de noi. Că știam că îi mâncam. Pe masa noastră erau mai multe preparate, nu doar mezelurile din carne de cerb. Și niște licori tradiționale, autohtone. Dar nu despre vin și palincă vorbim azi. Au fost bune, o las la atât.

Căci în Pâncota se găsește un obiectiv mai interesant decât niște cerbi lopătari. În Pâncota găsim un Muzeu al Viței de Vie și al Vinului. Iată-ne pe noi în fata Așezământului Cultural din orașul Pâncota, unde se regăsește acest muzeu.

Muzeul Viței de Vie și al Vinului, prin Arad la Pâncota

Am fost întâmpinați de primarul Dan Pocriser și de părintele Petru Dărău, care a absolvit un masterat în Viticultură la Timișoara.

Expoziția găzduiește peste 300 de piese aduse din țări precum Ungaria, Elveția, Serbia și România. Exponatele au fost culese cu mare greutate pe parcursul mai mulor ani. Se vede pasiunea prin modul cum sunt aranjate și intretnute. Dar și cum sunt povestite de către Petru Dărău.

Este fascinant să afli cum lucrau strămoșii noștri vița de vie și pământurile. Nu e așa ușor pe cât cred unii. Dar merită tot efortul, pentru vin. Merita și să faci o vizită la acest muzeu dacă ai ocazia, ai să afli multe informații interesante.

Pe lângă expozițiile pentru viticultură și vin, așezământul dispune și de o sală separată dedicată satului tradițional.

Ce am mâncat prin Arad: Roca Brună

Și în caz că iți e foame după atâta cultură, cum ne era nouă, iți recomand Roca Brună. Acolo ne-am oprit noi să luăm un prânz delicios. Fine Dining, ca la carte. Dar mai întăi am făcut turul locației cu Dan Anca.

Este o locație de vis. Foarte instagramabilă. Au ieșit multe poze mișto, am să pun mai multe pe rețelele sociale. Probabil.

Dar despre mâncare era vorba acum. Am început masa cu pizza făcută din brânză locală, pizza pane simplă, pizza cu slănină, cremă de brânză și ceapă verde. Apoi am savurat pateu din ficat de pui și unt aromatizat. Momentul culminant al mesei a fost felul principal, care consta în porc la garniță, alături de chipsuri de țelină, piure de cartofi cu trufe și pesto de leurdă.

Știi ceva? Este o locație foarte mișto care merită propriul articol. Arată că dintr-o poveste, oamenii sunt foarte ospitalieri iar mâncarea este divină. Recomand!

Unde am stat prin Arad

După toate plimbările și escapadele astea ne-am relaxat la Hotel Parc Moneasa.

Am scris deja despre experiența de la Hotel Parc Moneasa. Și mai ales ce-am mâncat acolo. Că și acolo se mănâncă foarte bine. Îți las doar câteva poze, dacă vrei să vezi totul, citește articolul mai sus menționat.

Tot prin Arad daca ești pasionat, poți vizita câteva crame. Dacă iți place vinul. Eu am fost acum câțiva ani, la 6 crame într-o zi și am băut 34 de vinuri Tot într-o zi. Și experiența aia o recomand. Dar doar profesioniștilor.

#prinARAD este un eveniment organizat de Daniel Scridon și Călin Bobora și a avut ca sponsor principal Hotel Parc Moneasa. Ne-au fost alături și cei de la Asociația Proactivi pentru Viitor Arad, conacul Roca Brună, Tracon Electric, Webasto și crama Darabonț. Pentru că am avut parte de ceva activități mai solicitante, ne-am hidratat cu apa DolceVita a celor de la Grand Mass.