Degustarea #69 Brânzeturi cum se… cuVin: Aventură epică la Enoteca între vinuri, brânzeturi și povești aromate
Sunt deja ani buni de când particip cu drag la degustările organizate de Asociația Bloggerilor Olteni, sub binecunoscutul proiect Brânzeturi cum se… cuVin. Și, de fiecare dată, descopăr ceva nou — fie că e vorba de o brânză cu personalitate, fie de un vin care îți face papilele gustative să danseze. De data asta am descoperit Enoteca.
Dacă ar fi să enumăr doar câteva dintre experiențele recente care mi-au rămas în minte, m-aș întoarce cu plăcere la degustarea alături de Crama Liliac sau la vizita epică de la Crama Oprișor, parte din proiectul „Discover the Wines of Oltenia”. Două ocazii în care vinul și povestea lui au curs la fel de bine ca un monolog inspirat.
Dar degustarea cu numărul 69 a fost specială. Poate și pentru că a avut loc la Enoteca, un loc elegant, cu vibe relaxat și ospitalitate caldă. Poate și pentru că multe dintre vinurile de pe listă mi-au fost complet noi. Sau, cine știe, poate doar pentru că un Pinotage bine ales poate rescrie o seară întreagă.
Hai cu mine într-o incursiune printre vinuri internaționale, brânzeturi Delaco și combinații care s-au așezat perfect în suflet și în agendă.
Credit pentru toate fotografiile din articol: Lascu Mihai
Vinuri din lume, adunate într-un singur pahar la Enoteca Social Bar
Ceea ce mi-a plăcut la această degustare a fost paleta largă de vinuri — un adevărat tur virtual al vinurilor din lume, fără să ieșim din Craiova. De la efervescentul Vinho Verde din Portugalia până la misteriosul Pinotage sud-african, fiecare pahar a venit cu o poveste nouă și o surpriză aromatică. Iar somelierul Alex Pirca, ghidul nostru oenologic, ne-a condus cu umor și pricepere prin toate colțurile lumii vinului, explicându-ne soiurile, proveniența și felul în care fiecare vin se potrivește perfect cu brânza sa.
Dar să nu mai lungim vorba. Hai să ne așezăm confortabil și să explorăm fiecare asociere pe rând – începem, desigur, cu prima impresie, care se spune că nu se uită niciodată.
1. Vinho Verde (Portugalia) + Aperifrais Ile de France – O deschidere proaspătă și jucăușă
Vinho Verde, acest vin tineresc și efervescent din nord-vestul Portugaliei, a fost un început ideal. Cu o culoare pală, galben-verzuie și un perlaj subtil, aproape timid, ne-a întâmpinat cu un buchet proaspăt, citric, cu note de lime, măr verde și o ușoară mineralitate. Este un vin sec, cu o aciditate ridicată și un conținut alcoolic prietenos, perfect pentru o după-amiază călduroasă sau o conversație relaxată.
Pe lângă prospețime, ce m-a surprins a fost persistența aromatică neașteptat de lungă pentru un vin atât de lejer. Am aflat de la Alex că vinurile Vinho Verde nu sunt neapărat verzi (cum ai crede după nume), ci denumirea vine din portugheză și înseamnă „vin tânăr”. Și da, exact așa s-a simțit: tânăr, energic și pus pe șotii.
La fel de jucăușe au fost și bucățelele de Aperifrais Ile de France de la Delaco, care au completat perfect vivacitatea vinului. Aceste aperitive de brânză proaspătă, cu toppinguri aromate (ardei, busuioc, ceapă, roșii uscate, piper), s-au topit delicat pe limbă, lăsând un postgust savuros și cremos. O combinație lejeră, prietenoasă și plină de bună dispoziție, care ți-a deschis papilele ca un toast elegant înaintea unui festin.
2. Chardonnay (Burgundia – Franța) + Camembert Delaco – Eleganță și tradiție în fiecare înghițitură
Dacă Vinho Verde ne-a întâmpinat cu prospețime și vioiciune, Chardonnay-ul din Burgundia a venit ca o îmbrățișare caldă, elegantă și rafinată, învăluită în note cremoase și subtile. Un vin sec, cu o culoare galben pai strălucitor și reflexe aurii, ușor uleios în pahar (semn bun pentru iubitorii de texturi onctuoase), cu un buchet fin de fructe albe coapte, ușoare note de unt și vanilie (specific baricurilor din stejar franțuzesc) și o mineralitate discretă.
Chardonnay-ul a fost expresiv, cu o aciditate medie spre ridicată, corp bine conturat și o persistență aromată lungă, aproape hipnotică. Este acel vin care îți spune că lucrurile bune nu se grăbesc și merită savurate în tihnă.
A fost aproape predestinat să se întâlnească în acest context cu o brânză clasică: Camembert-ul de la Delaco. Această brânză moale, cu miez catifelat și crustă fină de mucegai alb comestibil, este un simbol național al Franței și se pare că are un fan serios și în mine. Gustul este ușor dulceag, cu nuanțe de ciuperci, iar pe măsură ce se încălzește la temperatura camerei, devine cremoasă și decadentă, cu o aromă intensă și un postgust lung, umami.
Textura moale și fondantă a Camembert-ului a făcut casă bună cu corpolența untosă a Chardonnay-ului, într-o asociere clasică, dar mereu actuală, ca o piesă de jazz reinterpretată într-un lounge parizian. Mie mi-a plăcut la nebunie contrastul dintre aciditatea vinului și grăsimea brânzei – o pereche echilibrată și memorabilă.
3. Greco di Tufo (Italia) + Havarti Castello – Soare italian și eleganță nordică
Greco di Tufo este unul dintre cele mai valoroase vinuri albe din sudul Italiei, un soi antic, cultivat încă din vremea romanilor, care își trage numele de la orașul Tufo, cunoscut pentru solurile sale vulcanice bogate. Acest vin ne-a cucerit instant prin culoarea sa galben-pai intens, cu reflexii aurii, și un buchet aromatic complex, dominat de piersici coapte, flori albe și migdale, cu o mineralitate distinctivă și elegantă.
Pe palat, vinul este sec, cu o aciditate vibrantă, corp mediu și o textură cremoasă, perfect echilibrată de notele ușor sărate și amărui care apar pe final. Un vin versatil, cu persistență aromatică lungă, ce lasă în urmă impresia unei veri lungi petrecute pe coasta Amalfi. Pe scurt: sofisticat, dar cu vibe de vacanță.
Lângă el a stat cuminte, dar cu mult farmec, brânza Havarti Castello – o brânză daneză semi-moale, obținută din lapte de vacă, cu gust untos, ușor dulceag și acidulat. Textura este suplă, moale, catifelată, iar aroma aduce aminte de unt proaspăt și lapte cald, oferind o senzație delicată în cavitatea bucală.
Această asociere a fost o surpriză plăcută: aciditatea și notele minerale din Greco di Tufo au echilibrat perfect textura grasă și gustul ușor dulceag al Havarti-ului. Practic, a fost ca o conversație între două civilizații gastronomice – sudul vulcanic al Italiei și rafinamentul nordic danez – care s-au înțeles din prima.
4. Ferdi Rosé Cosmina + Cheddar Delaco – O poveste de dragoste roz și matură
Ce poate fi mai plăcut într-o seară de vară decât un rosé demisec, cu efervescența subtilă a unei conversații bune și culoarea seducătoare a unui apus de iulie? Rosé Cosmina vine de la Crama Ferdi și este, fără îndoială, o apariție aparte: o cupajare îndrăzneață între Malbec și Syrah, creat special pentru cei care știu să aprecieze un vin care nu doar că se bea bine, dar și se povestește ușor.
În pahar, vinul ne-a fermecat cu o nuanță roz intens, cu reflexii coralii, absolut fotogenică. La nas, am simțit note de fructe roșii proaspete – căpșune, zmeură, cireșe coapte – dar și o tentă discret florală, care l-a făcut să pară aproape poetic. Gustul a fost rotund, plin, cu o dulceață echilibrată de aciditatea proaspătă, iar postgustul lung ne-a amintit că nu e doar un rosé de vară, ci unul cu substanță.
Vinul ăsta a fost pentru mine vedeta serii. Îndrăzneț, versatil, carismatic – dacă ar fi fost om, ar fi fost genul care te cucerește cu un zâmbet și două vorbe. ❤️
Alături, l-a completat magistral Cheddar Castello, brânza cu personalitate. Produsă din lapte de vacă pasteurizat, Cheddar-ul este o brânză tare, cu gust specific, ușor picant și o aromă de alune care îți rămâne în minte mult după ce-ai lăsat-o jos de pe platou. Textura este fermă, dar franjurată, cu tendința de a se topi lent în gură, oferind o experiență densă și satisfăcătoare.
Această asociere a fost despre contrast și echilibru – demisecul fructat al rosé-ului a completat perfect intensitatea maturată a Cheddar-ului, iar aroma de alune și textura brânzei au scos în evidență notele mai dulci și florale ale vinului.
A fost acea pereche pe care o vrei la toate petrecerile, pentru că știi că o să facă show.
5. Nero d’Avola (Sicilia – Italia) + Emmentaler Delaco – între forță și finețe
Nero d’Avola este, fără îndoială, sufletul vinurilor roșii din Sicilia. Dacă vinul ar avea temperament, ăsta ar fi italianul pasional care îți recită poezii în timp ce gătește paste. Cu origini adânc înrădăcinate în pământul vulcanic al insulei, acest vin e cunoscut pentru caracterul său robust, corpolent și aromat.
La degustare, ne-a întâmpinat cu o culoare rubinie intensă, semn al concentrării și seriozității. Notele olfactive au fost bogate, cu prune coapte, fructe negre de pădure, un strop de piper și chiar o ușoară tușă balsamică – cum zic somelierii când vor să pară cool. În gură, vinul a fost sec, cu taninuri bine conturate, dar elegante, oferind un echilibru perfect între intensitate și băubilitate.
Ce m-a surprins cel mai mult? Postgustul lung, cu o ușoară mineralitate și o senzație caldă, de final nobil, ca o îmbrățișare siciliană.
Alături de acest vulcan aromat, a venit Emmentaler Delaco – brânza care îți zâmbește (la propriu) prin găurile ei mari și apetisante. Originară din Elveția, Emmentaler este o brânză tare, obținută din lapte de vacă pasteurizat, cu un gust ușor dulceag, nuanțe de nucă și o aromă fructată ce aduce aminte de livezile alpine. Textura sa este fermă, dar prietenoasă, iar aspectul… ei bine, cu cât mai multe găuri, cu atât mai bine!
Această asociere a fost una dintre cele mai echilibrate ale serii: forța taninilor și profunzimea vinului s-au îmblânzit în contact cu dulceața și cremozitatea Emmentaler-ului, rezultând o experiență gustativă complexă, dar accesibilă.
Genul de pereche care îți demonstrează că, uneori, extremele se atrag și chiar funcționează perfect împreună.
6. Pinotage (Africa de Sud) + Grana Padano Delaco – tradiție cu temperament
Când vine vorba de vinuri sud-africane, Pinotage e ca un nume de familie cu greutate. Creat prin încrucișarea dintre Pinot Noir și Cinsaut, acest vin este considerat mândria oenologiei sud-africane – un soi național care nu doar că vorbește despre pământul de origine, dar îl și cântă în note intense.
La degustare, Pinotage-ul s-a prezentat cu o culoare rubinie profundă, ușor opacă, semn că are multe de spus. În nas, am fost întâmpinați de note de prune coapte, cireșe negre, ciocolată amăruie un subtil fum de lemn ars și cafea, multă cafea – o combinație care ți-ar merge și la un concert rock, nu doar la o cină elegantă.
Pe palat, vinul a fost sec, corpolent, cu taninuri coapte și o aciditate medie, oferind echilibru și un final cu persistență lungă și un strop de condiment picant. E genul de vin care îți spune: „Nu te grăbi, savurează-mă cu răbdare.”
Alături de el, a venit pe scenă una dintre cele mai rafinate brânzeturi italiene: Grana Padano Delaco. O brânză cu pedigree, născută în secolul 12 și perfecționată de-a lungul generațiilor. Obținută din lapte de vacă nepasteurizat, Grana Padano este tare, maturată, cu textură granulată și gust fin, ușor dulceag, cu nuanțe de alune și nuci. Are o complexitate aparte, iar fiecare mușcătură e ca un pas într-un dans între rustic și sofisticat.
Combinarea Pinotage-ului cu Grana Padano a fost o adevărată revelație. Structura puternică a vinului a fost completată de consistența robustă și sărată a brânzei, creând un joc de texturi și arome care se învârt în cercuri perfecte pe limbă.
Genul de pereche care te face să vrei să zici “Bravo!” și să mai torni un pahar.
7. White Porto (Portugalia) + Roquefort Ile de France – finalul care te face să spui „wow”
După șase combinații savuroase, credeai că ți-ai antrenat papilele gustative suficient. Dar apoi a venit White Porto și a resetat tot. Acest vin fortificat, produs în renumita regiune Douro din Portugalia, e un desert în sine, dar fără să fie siropos sau previzibil.
White Porto-ul degustat a fost un vin demisec spre dulce, cu o culoare galben-aurie intensă, parcă adunând în pahar toate apusurile de pe Valea Douro. În nas, ne-a cucerit cu note de caise uscate, nuci prăjite, coajă de portocală confiată și un iz fin de miere. Gustul a fost catifelat, bogat, cu o aciditate perfect dozată care a balansat dulceața și i-a oferit o persistență aromatică de zile mari. E vinul cu care îți închei o masă, dar și o zi.
Lângă el, s-a așezat Roquefort Ile de France, regina brânzeturilor albastre. O brânză cu atitudine, maturată în peșterile din Roquefort-sur-Soulzon, făcută din lapte de oaie nepasteurizat, cu mucegai albastru care nu doar că nu se ascunde, ci își face simțită prezența de la prima atingere. Vizual, are o pastă lucioasă, sfărâmicioasă, ușor umedă, cu filamente albastre ce străbat brânza ca niște hărți ale savorii.
Gustul? Intens, picant, cu o aromă fructată și un final sărat-pământos, care persistă mult după ce ai terminat de mestecat. E brânza care te provoacă, dar te și răsplătește dacă ai curajul s-o cunoști.
Și când combini această personalitate puternică cu eleganța dulceagă a White Porto-ului, ai parte de un echilibru aproape mistic. Dulceața vinului domolește sărătura și forța Roquefortului, iar brânza, la rândul ei, scoate la iveală toate subtilitățile oxidative ale vinului. Un pairing care a încheiat seara într-o explozie de gusturi și admirații colective.
Fără îndoială, o combinație foarte reușită și motivul pentru care am plecat de la Enoteca cu un zâmbet tâmp și planuri clare de revenire.
📍 Enoteca – locul ăla cool în care zici „cum de n-am ajuns aici mai devreme?”
Recunosc cu mâna pe paharul de vin: nu știu cum de n-am descoperit Enoteca mai devreme, mai ales că e deschisă de aproape un an și toată lumea din bula mea zicea de bine. Dar mai bine mai târziu decât niciodată, că am nimerit într-un loc cu un vibe absolut senzațional – relaxat, cu personal fain, muzică bună și o atmosferă de parcă ai fi teleportat într-un wine bar din vestul Europei, dar cu suflet oltenesc.
Și da, meniul nu doar că arată bine, dar și livrează pe bune. Prețuri decente, porții mari și gustoase, genul de combinație rară în ziua de azi. Eu mi-am luat un șnițel de curcan uriaș, cu cartofi prăjiți și un tzatziki cremos și răcoritor, și sincer, m-a uns pe suflet. N-am mai mâncat un șnițel atât de mult. Dacă nu știi ce să comanzi prima oară, bagă șnițelul – e genial!
Dacă nu ai fost încă la Enoteca, îți zic eu: merită cu vârf și îndesat. Iar după o degustare de vinuri și brânzeturi, e locul ideal să mai rămâi la un pahar și-o poveste bună.
Concluzii cu gust – și cu cap!
Degustările din cadrul proiectului „Brânzeturi cum se… cuVin” nu sunt doar despre vin și brânză, ci despre experiențe, descoperiri și oameni faini. Ne bucurăm de arome, povestim, râdem, învățăm unii de la alții – și plecăm de fiecare dată cu bateriile sufletești încărcate.
Dar pentru ca această bucurie să rămână curată și autentică, hai să fim responsabili:
🔹 Consumați vinul cu moderație, nu ca să vă îmbătați, ci ca să-l savurați.
🔹 Hidratați-vă – pahar cu vin, pahar cu apă, e regula de aur.
🔹 Și, poate cel mai important: țineți aproape oamenii cu care puteți râde, vorbi și trăi momente faine. Că până la urmă, niciun vin bun nu se bea singur.
Până la următoarea degustare, să aveți parte de mese savuroase, vinuri bune și povești și mai bune! 🧀🍷
0 comentarii