Doctor Strange [Recenzie] – unul dintre cele mai mișto filme din Universul Marvel

Publicat de MarianBuzarnescu pe

Doctor Strange prezintă povestea dramatică a unui neurochirurg care își pierde abilitatea de a opera în urma unui accident de mașină. După ce medicina modernă eșuează, acesta pleacă în căutarea unui remediu miraculos, o vindecare spirituală, dacă vreți. Ce urmează în continuare o să vă lase mască!

Atenție: acest articol poate conține spoilere. Voi încerca să nu dau prea multe, dar de dragul recenzie poate îmi mai scapă. Soo… dacă ești genul ăla de persoană, nu citi recenzia până nu vezi filmul „Doctor Strange” care a apărut în cinematografe de pe 4 noiembrie. Deci ați avut destul timp să îl vedeți. Nu sunt responsabil dacă vă stric experiența.

Cei care au auzit de Universul Marvel înainte să apară pe marile ecrane, au auzit mai mut ca sigur și de Doctor Strange. „Vrăjitorul Suprem”, acel Houdini al New York-ului. Cel ce apară planeta de amenințări supranaturale. Este, desigur, unul din personajele reprezentative ale lumii super-eroilor, Doctor Strange făcându-și debutul în 1963, în benzile desenate, desigur.

Și după atâtea costume de metal zburătoare, soldați modificați genetic, zei nordici și ratoni vorbitori cu lansatoare de rachete care călăresc copaci, cred că era și timpul să aducă pe marile ecrane și partea „magică” din Universul Marvel. Au mai fost niște tentative în trecut, dar știm cu toții că nu e oficial dacă nu face cameo Stan Lee.

Doctor Strange este jucat de  Benedict Cumberbatch. Poate îl știți ca Sherlock, că Cumberbatch e cam greu de pronunțat. Anyways, Sherlock, pardon, Benedict ăsta, mi s-a părut o alegere destul de inspirată pentru rolul de Doctor Strange. Și poate tocmai din cauza faptului că avem niște așteptări foarte mari de la el ca actor, am fost puțin dezamăgit de ce a ieșit. Mă așteptăm la mult mai multe replici „inteligente” din partea lui. Dar ca toate filmele de „origine” cu super-eroi, s-au axat pe a băga cât mai multă poveste, și probabil de asta nu a mai rămas timp de glume inteligente. Nu mă înțelegeți greșit, au fost și câteva din alea, destul de inspirate. Dar e greu să bagi o poveste care a apărut în sute de benzi desenate pe parcursul a mai bine de 50 de ani, într-un film de 2 ore. Trebuie să faci povestea să fie cât mai „veritabilă”, pentru că după o să sară fanaticii cu critici că nu respectă povestea originală. În același timp, făcând parte dintr-o franciză mult mai mare, trebuie adaptată în așa fel încât pe viitor să se lege de povestea „cea mare”, în care apar toți. Deci probabil Sherlock, pardon, Doctor Strange, își păstrează materialul până când vă fi stăpân peste abilitățile sale magice, și va lupta cot la cot cu Omul de Fier. Care e jucat de Robert Downey Jr. Care a jucat și el ca Sherlock. Aștept cu nerăbdare schimbul de replici dintre Sherloci, dar până la următorul film, mai e.

Aaanyways, știți cine a fost printre primele sugestii pentru a juca rolul de Doctor Strange, înainte să îi fie dat lui Cumberbatch? Mads Mikkelsen. Sau după cum îl cunosc unii, Hannibal. Dar probabil s-au gândit ca nu prea e „family friendly” fața lui, și nu ar da bine ca personaj principal, după ce a făcut grătar jumate din orașul lui. Dar totuși, au putut să îl facă personajul negativ din film, Kaecilius. Bine, personajul negativ palpabil.. Că personajul negativ „ăl mare”, e Dormammu, care e un întreg univers paralel. E cam greu să te bați cu el. Oricum, Kaecilius ăsta, e un adept de-al lui Dormammu, care vrea să ofere Pământul, pentru „viața eternă”.

Pe scurt, Doctor Strange era un neurochirurg de succes, care face un accident cu mașină și își pierde abilitatea de a opera. Probabil cea mai tragică scenă din film, este aceia în care Lamborghini-ul lui se rostogolește de 15 ori într-o prăpastie și se face praf. A fost chiar foarte trist, pot spune chiar ca mi-a dat o lacrimă când am văzut frumusețea aia de mașină distrusă. Și după ce face căcat mașina, cade de pe o prăpastie, se lovește de copaci, se rostogolește de n ori, cumva singura traumă considerabilă cu care se alege personajul nostru, este la mâini. Care sunt cele mai importante unelte ale unui chirurg, deci este cumva o coincidență cam mare aici, dar am învățat să nu mai pun întrebări când vine vorba de chestii din astea.

După ce medicina modernă dă greși în mod repetat, și el devine un antisocial ciudat, află de un loc miraculos care i-ar putea reda folosința mâinilor. Așa că pleacă într-o călătorie spirituală, cheltuindu-și ultimii bani, sperând ca va găsi leacul divin. Găsește în schimb adepții unui „cult” străvechi, care se ocupă cu magie. Desigur, un medic neurochirurg este sceptic la început când vine vorba de magie, dar hei, tipa aia cheală de 1000 de ani îi demonstrează în câteva secunde că tot ce știe el până acum este nimic. Așa că Sherlock – Doctor Strange, scuze, hotărăște să dea o șansa lumii magice, și devine și el un adept al artelor mistice

Aflăm mai târziu că Hannibal, ăsta, Kaecilius, a fost și el unul dintre cei mai buni studenți, dar a fost corupt de energiile întunecate, a furat niște ritualuri secrete și acum încearcă să aducă pe Pământ o entitate atotputernică, ce vrea să ne ducă într-o altă dimensiune. Doctor Strange reușește cu ajutorul memoriei fotografice și unor artefacte mistice să devină în câteva zile un adversar demn pentru Kaecilius care studiase ani de zile, se folosea de energie întunecată și reușise să înfrângă o grămadă de oameni mult mai bine antrenați, inclusiv pe „maestru”. Vorbind de înzestrare…

Cam asta ar fi pe scurt plotul filmului. Lupta crâncenă dintre Sherlock și Hannibal, purtată în universuri paralele. Căci da, s-au gândit  că am văzut destule explozii și extratereștrii până acum, așa că au schimbat puțin „decorul”. Astfel majoritatea filmului are loc nu în unul, ci în mai multe universuri paralele. În care legile fizicii sunt diferite. Sau nu sunt deloc. Chiar vreau să știu cât LSD a luat tipul de a făcut efectele speciale pentru Doctor Strange. Adică pe bune. A fost „out of this world”. Să nu mai zic că probabil era fan Inception. Dar într-un final au ieșit foarte tari, inovative, aș putea spune. Efectele speciale au fost pe departe cel mai bun atu al filmului.

Au fost deasemenea și destule „easter eggs”, mai mult sau mai puțin subtile. S-au făcut desigur aluzii la Sherlock Holmes și Hannibal, deci pot spune că cinefilul din mine a fost mulțumit. Nu prea am înțeles de ce l-au făcut pe „the Ancient One” o femeie cheală, sau pe Mordo negru. Dar hey, trăim într-o lume modernă, și probabil simt nevoia să bage mai multă „diversitate” pe ecranele cinematografelor. Cum suntem deja obijnuiti, există 2 scene secrete după terminarea filmului. Eu zic că merită să stați să vă uitați la ele, pentru că fac referire la ce va urma în continuare în Universul Marvel. Și s-ar putea sau nu ca asgardianul nostru preferat să își facă apariția în una din aceste scene. Just saying.

Deci în concluzie, Doctor Strange este un film ce merită văzut la cinema, în 3D, ca să puteți savura efectele speciale de nota 11, împreună cu prietenii desigur, pentru a putea discuta povestea intrigantă, și cu sucul în mână, că să aibe ce să vă sară pe nas când vedeți vreo scenă mai ieșită din comun. Cross-overul dintre Sherlock și Hannibal Doctor Strange își merită toți banii!

Doctor Strange
Marvel’s DOCTOR STRANGE Doctor Stephen Strange (Benedict Cumberbatch) Photo Credit: Film Frame ©2016 Marvel. All Rights Reserved.

Dacă vrei să citești o altă recenzie de film, am scris una despre Miami Bici. Sau uită-te pe pagina principală despre ce alte subiecte am mai scris recent. Lasă un comentariu mai jos cu părerea ta și, de ce nu, dacă ți-a plăcut, un like/share m-ar ajuta mult. Mulțam!


0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.