„Graffiti” de Cristi Nedelcu – sau prima mea recenzie de carte

Publicat de MarianBuzarnescu pe

Un lucru cu care nu mă mândresc este faptul că nu prea citesc. Cărți. Citesc orice altceva. Bloguri, recenzii, teorii conspiraționiste, pagini random de pe wikipedia. Și cam orice ți-ai putea imagina că găsești prin infinitele pagini ale internetului. Dar probabil sufăr de ceva deficit de atenție, când vine vorba de a citi cărți. Să dau vina pe era tehnologică ce ne transformă pe toți „ăștia tineri” în consumatori de conținut perisabil de scurtă durată? Probabil. Sau mai bine, pe profesoarele mele de limba romană care ne băgau pe gât o serie de cărți doar pentru că erau în curriculum, apoi ne forțau să învățam pe de rost niște comentarii scrise de ele, fără a ne lăsa pe noi să ne formăm păreri și opinii despre acele cărți. Probabil de asta am fugit spre un profil real după. Și probabil din același motiv știu și engleză la perfecție, iar în franceză nici nu știu să cer o bere, deși am făcut și vreo 8 ani din aia. Da, sistemul e de vină. Nu sunt eu incult. Evident. În orice caz, iar am luat-o pe arătură, nu despre asta voiam să scriu. Ziceam de cărți. Că nu prea citesc, și dacă citesc, nu-mi permit să-mi dau cu părerea pe interneturi despre ele. Deoarece consider că nu am un bagaj destul de mare în spate că să-mi facă opiniile valide. Prefer să mă rezum la a scrie despre călătorii sau evenimente, că la astea am experiență. Dar când cineva din cercul tău scrie o carte, e imperativ să o citești. Și dacă ți-a plăcut, să le zici și altora de ea. Mă refer desigur la volumul Graffiti, scris de colegul meu de blogosfera, Cristi Nedelcu. Probabil v-ați dat seama din titlu. Nu era o surpriză, nu? Nu știu de ce am scris introducerea asta la articol. Sau de ce continui cu nonsensuri.

Ce este „Graffiti”?

Graffiti este o carte formată dintr-o serie de povestiri pe care autorul, Cristi Nedelcu, și le-a imaginat pornind de la diverse texte regăsite pe pereții orașului Craiova. De unde și numele, de „Graffiti”. Practic, ideea a pornit inițial de la o serie de scurte povesti puse pe social media care veneau la pachet cu fotografii făcute unor mesaje de pe zidurile Craiovei.

Ce a reușit Cristi să facă (îmi permit, că ne cunoaștem) este să privească printre multitudinea de cuvinte obscene, tag-uri și desene stângace, și să descopere graffiti-urile care într-adevăr au o însemnătate. Adică acelea dintre ele care chiar spun ceva, nu sunt făcute doar de dragul de a le face. Ba mai mult, Cristi a mers la următorul pas, acela de „ce a vrut să spună autorul”. Adică și-a imaginat scenarii și trăiri care au adus la creația acelor graffiti-uri. Sau cum unele din ele au influențat vieți.

La lansarea oficială a cărții, la care am participat, Cristi a zis că nu putem fi sigur că ce a scris el s-a întâmplat, dar nici că nu s-ar fi întâmplat. Ce-i drept, unele dintre povestiri conturează personaje perfect normale, cu care te poți identifica foarte ușor. Eu personal m-am regăsit în câteva dintre acestea și sunt sigur că nu sunt singurul.

Fie că te regăsești sau nu în povești, fie că rezonezi cu unele dintre personaje, chiar dacă întâmplările relatate par a fi uneori prea lumești, cert este că te prind în plasă. Adică cel puțin eu nu m-am plictisit la nici una dintre ele. Și vă ziceam mai sus, am o problemă când vine vorba de a citi o carte. Poate avantajul este dat de faptul că poveștile nu sunt foarte lungi? Dar nu e doar asta, e mai mult. Sunt catchy.

„Citește cărți, nu citate”

Asta este îndemnul autorului, și de asemenea titlul uneia dintre povestiri. Nu prea mă pricep eu la făcut analize pe text, dar când am asimilat citatul asta mi-am dat seama că e destul de important. Să citești, adică. Și că nu prea se mai practică sportul asta, așa cum ar trebui. Cel puțin eu personal mi-aș dori să citesc mai mult. Pentru dezvoltarea mea proprie. „Cărți, te fac ne-prost” era o replică dintr-un skit de pe YouTube sub marca Sector7. Da, uite, consum mult internet și prea puține cărți. Chestia asta cu internetul m-a stricat, m-am obișnuit cu ideea că orice informație îmi trebuie e la un search distanță. Dar hey, poate că e momentul să schimb asta.

Revenind la ideea principală, „Graffiti” a fost prima carte pe care am citit-o(integral, că m-am apucat de mai multe) anul asta. Și mi-a deschis apetitul de citit. Probabil era fix ce trebuie. Cum a zis și Cristi „se vrea a fi o carte pentru toată lumea”, adică ușor de citit. Dar cum vă ziceam mai sus, a fost destul de captivantă și mi-a reaprins o dorință demult apusă, de a citi mai mult. Asta pentru că „Graffiti” e o carte super mișto. Mă bucur că planetele s-au aliniat și am ajuns să o lecturez.

Ceea ce vă sugerez și vouă. Chiar e o carte bună și accesibilă. Nu vreau să vă dau prea multe detalii, dar are și dragoste, și nelegiuiri, și artă. Are tot ce-i trebuie. Și că să mă dau mare, uite, o poza cu mine ținând cartea în timp ce autorul îmi face o poza, desigur amândoi savurând un pahar de vin.

Bărbos citind Graffiti de Cristi Nedelcu la un pahar de vin
Bărbos citind Graffiti de Cristi Nedelcu la un pahar de vin

Cartea este publicata de editura Heyday Books, care este proaspăt înființată și ea. Puteți comanda cartea lui Cristi Nedelcu la comenzi@heydaybooks.ro sau mai nou chiar pe eMag.ro. Asta că să vă scutesc de a caută informațiile astea pe net 🙂


2 comentarii

Cristi Nedelcu · 18/01/2022 la 17:59

Mulțumesc pentru recenzie. Și urmează întrebarea standard – ce povestire ți-a plăcut cel mai mult? Si, desigur, aștept și recenzia la „Cimitirul trandafirilor „

    MarianBuzarnescu · 19/01/2022 la 09:30

    E greu de ales, mai ales că au stiluri diferite. Aș zice că „Hoața de povești” mi-a rămas în minte. Dar și aspecte din celelalte. Desigur, asta era acum 2 ani, probabil dacă o recitesc acum o să mă regăsesc în altceva 🙂
    Cât despre următoarea recenzie, e pe listă, dar la mine vine inspirația mai greu.

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.