Hunedoara Neștiută – ce poți face prin Peștișu Mic și împrejurimi #PrinHD

Publicat de MarianBuzarnescu pe

E toamnă iar. Și pe lângă asta, suntem în valu’ 4 de covid. Ce mai poți face? Să fugi în munți, evident. Bine, nu chiar în munți. Dar undeva departe de aglomerația urbană. Asta am făcut și eu weekend-ul trecut, am fugit spre plaiuri mai liniștite. Și am descoperit Hunedoara Neștiută. Adică am fost iar #PrinHD. Zic iar pentru că am mai fost de câteva ori pe acolo. Și de data asta am mers să descopăr câteva puncte de interes dintr-o zona mai puțin cunoscută. Momentan. Că e la început. Dar am aflat că sunt planuri mari cu ea și roțile sunt deja puse în mișcare. Deci mă bucur că am apucat să văd „Hunedoara Neștiută” înainte să devina știută. Și o să mă bucur și când o să fie știută și o să o redescopăr, că să pot face comparația intre ce a fost și ce vă fi? Are sens? Nu? Okay, să trecem peste…

Unde în Hunedoara am fost și ce-am făcut?

Am vizitat comuna Pestișu Mic și satele aferente. Am fost prin peșteri, pe cărări montane, pe fundul umei mări antice (o să aibă sens mai tărziu). Am explorat, am mâncat, m-am relaxat și am aflat lucruri noi. Despre subiecte interesante și zone pe care nu le știam. Și am cunoscut oameni mișto, ceea ce este probabil cel mai important.

Am plecat vineri, după job. Bine, am chiulit câteva ore, dar e okay, era vineri. Am făcut pe șoferul până acolo deci nu am putut să mă bucur pe deplin de peisajele de pe drum, că trebuia să fiu atent la trafic. Am ajuns în Hunedoara cu puțin înainte de ora 19, care era targetul nostru. Am ajuns mai exact în Nandru, sat ce aparține de comuna Pestișu Mic (care are în alcătuire 9 sate în total). Aici am fost întâmpinați de gazde, în frunte cu primarul comunei, Daniel Dobruțchi, care ne-a îndrumat către cazare iar mai apoi către frigider, unde ne așteptă cina. Eram hămesiți după drum, așa că eu am sărit direct pe una dintre berile puse la rece.

Bărbos în Nandru - Hunedoara
Bărbos în Nandru – Hunedoara

Am stat la Pensiunea La Fanu. O pensune nouă, cu toate dotările. Avea chiar și ciubăr, care am înțeles că e un fel de jacuzzi dacic, dar nu am apucat să ne bucurăm de el pentru că discuțiile pe care le-am avut cu oamenii de pe acolo erau foarte antrenante și ne-au ținut în priză până la ore târzii din noapte.

Disclaimer: toate pozele din articol sunt împrumutate de la colegii mei blogosferici: Daniel, Dana Ilie și Xaara. Pentru că eu sunt momentan fară de echipament. Deci creditul foto le revine lor. Și pentru început, vă las câteva poze de la cazare că să vedeți și voi cum a fost pe acolo.

În ultima poza sunt niste virșli, un fel de cârnați autohtoni, foarte buni. Am mai mâncat și data trecută când am fost #PrinHD. De data asta am avut unii puțin mai picanți, care pentru mine au fost excelenți.

Pe la ora 20 au sosit încă 2 invitați, ce aveau să fie „ghizii” noștri în ziua următoare: Marius Achim și Cristian Roman. Cristian este doctor în istorie și arheolog. Are o grămadă de proiecte și lucrări la activ, inclusiv în zona unde ne aflam noi. Iar Marius este un ONG-ist desăvârșit, pasionat și el de partea asta, cu istorie, cu cultură. Ce să mai, fac o echipa perfectă. Ne-au povestit de toate, pentru toți, atât din trecut cât și din viitor. Adică planurile pe care le au cu privire la obiectivele din zonă. Acompaniați de domnul primar, evident.

Desigur, discutiie au mers și mai bine ajutate de diverse licori: bere, nește țuică cu care venisem eu înarmat, și lichior de trandafiri pe care îl aduseseră colegii de breasla Cristi și Diana.

Ce poți vedea prin Hunedoara Neștiută?

Sâmbăta a fost o zi plină, de drumeții și informații. Ne-am trezit cu noaptea-n cap, mai ales eu, am servit un mic dejun copios și am plecat spre prima noastră oprire. Am mers într-un sat vecin, Josani. Aici am vizitat o familie de apicultori locali.

Apicultorii sunt crescătorii de albine, în caz că e cineva care nu știe asta. În Hunedoara sunt peste o mie de apicultori certficiati. Am aflat informații interesante atât despre procesul de creștere a albinelor cât și despre albine în sine. Și am mâncat miere. Și am băut hidromel. Care este un fel de mied. Care este o băutură alcoolică făcută din miere. Cum beau strămoșii noștri daci. Probabil.

Știam că și cu albinele se face un fel de transhumanță. Adică se plimbă stupii în diverse locuri pentru a facilita accesul albinelor la flori. Însă nu știam cât de departe se plimbă stupii. Aparent, chiar și în alte județe. Și astfel se pot obține și diverse tipuri de miere, specifice. Noi am gustat miere de salcâm, direct din fagure. Și a fost delicioasă. Fagurele este din ceară, și este și el comestibil. Și are și el beneficii pentru sănătate, la fel că și mierea. Însă este mai greu de înghițit, pentru că este ca un fel de gumă. Eu nu am reușit să îl înghit, dar hey, ce poți face.

Și despre albine am aflat chestii. Adică știam deja că sunt foarte complexe, la fel și coloniile, însă nu știam detalii. Cum ar fi că regina poate decide ce fel de oua să depună, fertilizate sau nefertilizate, și în funcție de asta ies trântori sau albine lucrătoare. Și că daca intră o albină străină în stup, de obicei este omorâtă, că poate veni să fure miere. Dar dacă are polen cu ea, este lăsată să îl depoziteze. De asta sunt stupii de culori diferite, pentru ca albinele să poate distinge mai ușor stupul din care aparțin. Trântorii aparent nu au problema asta, ei pot să intre pe unde vor. Rolul lor este să însemineze regina, și asta se face la început, când aceasta este tânără. În rest ei nu fac nimic. Și când celelalte albine decid că și-au servit scopul, le rup aripile și îi arunca afară din stup, de obicei toamna când se pregătesc de „hibernare”, ca să nu consume resurse. Și credeam că noi bărbații avem viață grea. Tot albinele decid, într-un mod democratic, bănuiesc, când regina trebuie schimbată. Și o păcălesc pe cea veche să depună un ou din care să iasă o alta regină. Apoi o apară până eclozeaza și crește. Apoi le lasă să se bată intre ele. Și în 99% din cazuri cea tânără învinge. Zici că e ceva scenariu din Game of Thrones. Sunt mișto albinele.

Peștera Uscata sau Curata

După ce ne-am împrietenit cu albinele, am plecat înapoi înspre Nandru. În partea cealaltă a satului este Valea Roatei. Pe aici prin zonă s-au descoperit urme ale unor așezări dacice. Și în zona sunt și 3 peșteri. În una dintre ele s-au descoperit urme ale oamenilor de Neanderthal. Care au trăit prin aceste peșteri acum vreo 45.000 de ani. Nu s-au găsit încă oasele acestor oameni preistorici, ci unelte și alte semne că au locuit prin zonă.

Noi am vizitat una dintre aceste peșteri. Peștera Curata. Sau Uscata, atât localnicii cât și arheologii folosesc ambele denumiri. Dacă vă întrebați de ce este „Hunedoara Neștiută”, ei bine pentru că până acum nu prea s-a ocupat nimeni de zona asta. Peștera Curata este destul de greu accesibilă. A trebuit să trecem peste un rău, să urcăm pante abrupte prin vegetație densă. M-am simțit că un adevărat Bear Grills. Bine, nu e chiar mult de escaladat, de lângă peștera se vede foarte frumos satul Nandru. Dar nici ușor nu este de ajuns acolo, mai ales în condiții meteo precare.

Peștera era folosită pe post de depozit de muniție, și au fost constuiti 2 pereți la intrare. Înăuntru s-au făcut săpături arheologice, deci este un sânt destul de adânc fix în mijlocul ei. Nu are stalagmite sau stalagtite, însă este detul de impresionantă și așa. Am reușit chiar să trezim o familie de lilieci care își are culcușul aici. Este destul de interesantă de vizitat și acum, însă există planuri de a o transforma într-o atracție turistică. Pe lângă o cale de acces către ea, înăuntru se vrea a se face un display cu manechine și tot tacâmul, care să reproducă viața omului de Neanderthal. Abia aștept să văd ce iese.

Celelalte doua peșteri nu am reușit să le vedem, căci erau și mai greu de găsit. Însă am mai vizitat alte obiective din zonă.

Schitul Sf. Nectarie din Hunedoara Neștiută

Tot pe Valea Roatei (nu vi se pare că ar trebui să fie Valea Roții? Sunt eu nebun?) se află și Schitul Sf. Nectarie. Este, după cum vă așteptați, un Schit. Este și acesta nou apărut în peisaj, la Biserica din incinta acestuia încă se lucrează. Nu prea le am eu cu religia, însă poate fi o chestie interesantă de vizitat. Vă las poze.

Mai adânc pe Valea Roatei

Tot în Valea Roatei, dar puțîn mai departe de civilizație, adică după ce renunțam la drumul asfaltat, găsim natură. E foarte mișto să te plimbi pe aici. Am găsit brândușe înflorite, chiar dacă este toamnă. Pe lângă asta, daca te aventurezi puțîn mai mult, ajungi pe fundul mării. Marea Tethys, mai exact. Dacă nu ai auzit de marea asta, nu te panica., Marea Tethys nu mai este printre noi. A existat acum foarte, foarte, dar foarte mult timp. Și ce era cândva fundul marii, acum este început de munte. Dar urmele au rămas încă aici. Găsești fosile de melc, literalmente pe jos. Prin pădure, pe lângă rău. Unele roci ieșite la suprafață sunt chiar împânzite de astfel de fosile.

Ce altceva am mai făcut prin Hunedoara Neștiută?

La prânz am fost la un Punct Gastronimic Local, dar despre asta vă zic în alt articol, aici. A fost o aventură în sine să ajungem și să ne întoarcem de acolo, deci merită articol separat.

Seara am mai mâncat niste virșli tradiționali și am stat iar la discuții. Am mai avut încă un invitat, pe domnul profesor Dorin Petresc, care ne-a spus și mai multe despre istoria locului. Ne-a adus și o hartă veche cu zona.

Hunedoara pe hartă
Pestișu Mic pe hartă

Discuțiile au ținut iar până tărziu în noapte, ajutate de niște vin adus de Daniel, de la Sâmburești.

Duminica a venit timpul plecării. Pe drum ne-am oprit să mai vizităm un loc de cazare din zonă, Casa Crăciun, care este și ea nouă în peisaj. Și aici aveau ciubăr, și are o priveliște foarte frumoasă din el. Păcat că nici pe ăsta nu l-am încercat. Am găsit însă niște pisici mici, și nu am rezistat să nu facem zeci de poze cu ei.

Apoi am plecat spre Craiova, ne-am mai oprit pe drum la o cetate dacică, dar și despre asta vă zic în alt articol. Cum vi se pare Hunedoara Neștiută? Vreți să o vizitați și voi?

Evenimentul Hunedoara Neștiută a fost organizat de Primăria Peștișu Mic, Pensiunea Fanu și Călin Bobora.


0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.