Multă lume zice că România este o țară frumoasă. Noi, românii ne mândrim cu asta. Și cunosc străini care au fost pe aici prin vizită și au fost plăcut surprinși despre cât de frumoase sunt plaiurile noastre. Și femeile. Dar în principal plaiurile pitorești. Însă pe lângă toate locurile cunoscute, țara noastră deține și câteva bijuterii mai puțin cunoscute, din diverse motive. Spre exemplu, Lacul Cinciș din Ținutul Pădurenilor. Eu nu cunoșteam zona asta. Am fost acum 2 ani #PrinHD, dar atunci am avut alte obiective de vizitat. Dar când am primit invitația anul acesta, să merg iar prin Hunedoara, să descopăr Ținutul Pădurenilor și să stau cazat lângă Lacul Cinciș, nu am putut să refuz invitația.

Înainte să cutreieram prin Ținutul Pădurenilor, pe lângă Lacul Cinciș, ne-am oprit în Deva

În vizită la “Lacul Cinciș” și împrejurimi, am fost cu câțiva colegi de blogosferă. Noi, cei patru mușchetari de la Craiova, încă 4 de la București și organizatorii. Am plecat într-o vineri, după ce și-au terminat toți treburile. Ajungeam seară, nu aveam timp să vizităm vre-un obiectiv. Așa că am tras o fugă până în Deva, unde Marius Matache, unul dintre bloggerii bucureșteni, a susținut un concert la Cafeneaua Jos Pălăria.

Marius Matache la Cafeneaua Jos Pălăria
Marius Matache la Cafeneaua Jos Pălăria

Tovarășu’ Mache știe să întrețină atmosfera. Chiar dacă am pierdut prima parte din concertul lui de folk presărat cu glume și povestiri amuzante, ne-am bucurat de muzica lui pentru aproximativ o oră. Timp în care colegii mei bloggeri, din solidaritate, beau o bere. Zic din solidaritate, pentru că eu eram șofer și nu puteam bea alcool. Dar am recuperat seara, la cazare. Mai multe despre Mache și Jos Pălăria, la Daniel #peBlog.

A doua zi, dis-de-dimineață, după ce am mâncat o omletă făcută de Daniel, am plecat la drumeție. Prima dată am făcut o vizită pe la fermele Avis3000, despre care vă povesteam în articolul precedent. Tot în articolul ăla vă povestesc și despre cum gătește Chef Tinu, care a fost și el cu noi la plimbare pe lângă Lacul Cinciș.

Ținutul Pădurenilor este mai mare decât credeam.

Hartă cu Ținutul Pădurenilor și Lacul Cinciș
Hartă cu Ținutul Pădurenilor și Lacul Cinciș

Lacul Cinciș este acolo, în dreapta, bucățica aia albastră. Noi ne-am plimbat doar în jurul lui, nu am ajus foarte departe. Deci acest ghid nu este complet, pe moment. Dar cu siguranță voi reveni să vizitez și restul obiectivelor. Până atunci, vă zic aici despre ce am apucat să vedem și vă arăt câteva poze faine pe care le-am făcut.

Casa Memorială Drăgan Muntean din Poienița Voinii

După vizita la Fermele Avis, am mai tras fugă până la Jos Pălăria unde am băut o cafea din aia bună, bună de tot, după care am pornit spre primul obiectiv turistic: Casa Memorială Drăgan Muntean.

Casa Memorială Drăgan Muntean în Poienița Voinii
Casa Memorială Drăgan Muntean în Poienița Voinii

A fost ceva de mers până am ajuns aici. O porțiune din drum chiar neasfaltată. Aici, în sătucul ăsta, Drăgan Muntean a doinit timp de 20 de ani din repertoriul popular al Ținutului Pădurenilor. În caz că nu știți, Drăgan Muntean a fost un cunoscut solist vocal de folclor muzical românesc din Ardeal, care s-astins din viață în 2002.

Odată ajunși aici, am fost primiți chiar de către primar, care ne aștepta cu masa pusă: plăcinte tradiționale pădurene și o țuică, naturală, bio, artizanală, care îți încălzea toate organele interne. Aaa, da, și tradiționalul Pepsi, pentru șoferi. Din fericire, eu nu am fost șofer în ziua respectivă.

Masa pusă la Casa Memorială Drăgan Muntean
Masa pusă la Casa Memorială Drăgan Muntean

În micul muzeu amenajat aici, puteți vedea decorațiuni interne tradiționale românești, un război de țesut, porturi populare specifice zonei dar și unelte ale muncii țărănești. Știți voi, o seceră, un ciocan, o furcă de răscoală. Și nu numai (dacă vreți mai multe poze, urmăriți-mi contul de Instagram și/sau Facebook, link in sidebar>).

 Straie populare purtate în zona pădurenilor
Straie populare purtate în zona pădurenilor

În drum spre Poienița Voinii, în zona Ghelari, e un turn făcut fix cu scopul de a putea admira împrejurimile

Imagine făcută din turnul de observație
Imagine făcută din turnul de observație

De la înălțime, se văd niște peisaje mirifice.

Imagine cu un drum printr-o vale, puțin mai la vale
Imagine cu un drum printr-o vale, puțin mai la vale

Dar nu trebuie să te cațeri neapărat în turnul respectiv că să prinzi niște peisaje absolut minunate.

Munţi cu minereuri
Munţi cu minereuri

Iar puțin mai sus găsiți și niște munți cu minereuri, care au niște culori aparte. Am făcut poza asta din mers, dacă stăteam mai mult probabil îmi ieșeau cadre mult mai faine.

În drumul de întoarcere spre Lacul Cincis, ne-am oprit și la Catedrala Pădurenilor din Ghelari

Catedrala Pădurenilor din Ghelari
Catedrala Pădurenilor din Ghelari

Nu am intrat, pentru că era o nuntă. Și așa cred că i-am speriat pe nuntași când ne-am oprit cu dubița între alaiul lor și ne-am dat jos toți să facem poze, ba cu aparatele, ba cu telefoanele. În orice caz, catedrala este o construcție impresionantă. Se vede de la depărtare, cum se zice. Mi s-a părut puțin ciudat, să-ți tragi dithai catedrala într-un sat micuț, băgat prin munți. Dar hey, cine sunt eu să judec?

Următoarea oprire a fost la Furnalul de la Govajdia

Se zice că Furnalul de la Govajdia a fost primul furnal cu flux continuu din Europa și al doilea din lume. Se mai zice că aici a fost făcută fonta cu care s-a făcut mai apoi oțelul de la Reșița, care a ajuns prin Turnul Eifel.

 Furnalul de la Govajdia
Furnalul de la Govajdia

Tot ce pot să vă zic eu, este că e mare. Foarte mare.

 Tot Furnalul de la Govajdia dar din față
Tot Furnalul de la Govajdia dar din față

Și înalt. Destul de înalt.

 Tot Furnalul de la Govajdia dar din interior
Tot Furnalul de la Govajdia dar din interior

Și din interior este destul de impresionant. E păcat că, acum a rămas doar o ruină. Tare curios sunt cum arăta când se lucra aici. Acum și-au făcut casă printre cărămizi plante de tot soiul. Este bine totuși că a mai rămas ceva ce poți vizita.

Eu, la poze
Eu, la poze

Că să vă faceți o idee cât de mare este, mai sus este o poză cu mine, făcând poza de dinaintea ei, iar în spatele meu este poarta de se vede cu încă o poză mai sus.

În curtea furnalului am mai găsit încă o ruină, tot de pe vremurile noastre bune. O Dacie. Din asta a avut și taică-meo, când eram eu mic și ne-bărbos. Doar că pe negru.

Poze cu Dacia
Poze cu Dacia

Apoi ne-am întors la Lacul Cinciș

Ne-am oprit undeva la înălțime, să tragem câteva cadre panoramice cu Lacul Cinciș.

Lacul Cinciș, în toată splendoarea lui
Lacul Cinciș, în toată splendoarea lui

Câțiva dintre bloggeri nu vedeau lacul, așa că le-am arătat eu unde este, ca să îl pozeze și ei.

Eu, arantându-le oamenilor unde este Lacul Cinciș
Eu, arantându-le oamenilor unde este Lacul Cinciș

Apoi ne-am întors la cazare, la Vila Ponton, pe marginea Lacului Cinciș

Privelişte pe geamul camerei, cu Lacul Cinciș
Privelişte pe geamul camerei, cu Lacul Cinciș

Așa fumoasă priveliște cu Lacul Cinciș aveam din camera. Ah da, și piscină, cu șezlong pe care nu trebuia să îl plătești. Păcat că a trecut perioada bronzului. Bine, nici nu aveam timp de asta. Că după ce ne-am plimbat, ne era foame și trebuia să mâncăm ceva. Ce a urmat, v-am povestit în articolul cu Chef Tinu.

Bloggeri fericiți în fața Vilei Ponton,  Lacul Cinciș
Bloggeri fericiți în fața Vilei Ponton, Lacul Cinciș

A doua zi, am mâncat, ne-am tras o poză de grup cu Vila Ponton pe fundal și am pornit “fiecare la casa lui”. Cam așa a fost #PrinHD, în toamna anului 2019. Abia aștept să mă întorc pe aici, e o zonă foarte mișto.

#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Cosmin Bachnev, evenimentul fiind sponsorizat de AVIS3000. Ne-au fost alături magazinele PRO HD & AB, Cafeneaua Jos Pălăria, Restaurantul Bistro ”Hai la Tinu” si cotidianul Glasul Hunedoarei.


0 Comments

Comentează!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: