Așteptarea a luat sfârșit! Miami Bici 2 este acum în cinematografe. Acum, adică începând cu 24 noiembrie 2023. Da, este adevărat. Miami Bici. Volumul 2. Partea a 2-a. Continuarea. Bine, probabil știți deja, că filmul ăsta se bucură de un buget de promovare generos. Nu ca alte filme romanești mai obscure.

Eu am fost să îl văd pe marile ecrane. Adică pe un ecran mare, la Inspire VIP Cinema în Craiova. Și am fost la evenimentul cu covor roșu, unde a fost prezentă și o parte din crew și toate cele. Vă zic de asta mai tărziu. Acum vă zic mai multe despre film, vă fac o recenzie la Miami Bici 2. Sau un review, cum se zice la Miami.

Miami Bici 2: Recenzie

După succesul uriaș pe cae l-a avut primul film Miami Bici, și articolul în care eu îmi dădeam cu pareea despre Miami Bici, iată-ne ajunși la continuare. După aproape 4 ani de așteptare, Miami Bici 2 este aici, cu un buget de peste 2 milioane de dolari, gata să spargă din nou topurile. Probabil.

Actinuea noului film îi urmărește în continuare pe „eroii” din prima parte, Ion Bilă (Matei Dima) și Ilie Piciu (Codin Maticiuc) în aventurile lor prin ținutul făgăduinței, adică America. SUA, mai exact, că America e mai mare. Deși poate este impropriu numit Miami Bici 2, căci suntem în Miami doar 5 minute, după care toată acțiunea filmului se mută pe West Side, în Los Angeles. De unde și semnul cu Hollywood de pe poster, no?

Premiza și scurt rezumat: Citiți în continuare cu grijă, poate conține spoilere

Tot în primele 5 minute vedem și ce s-a întâmplat cu protagoniștii noștri între timp. Piciu, spre exemplu, are probleme cu mafia rusească. Bine, cu 2 tipe porniste ce fac cosplay lui Harley Quinn cărora cică Piciu le-ar datora bani. Bilă, în schimb, și-a deschis un food truck. Bilă’s Delicious Suculent Mici. Sau BDSM pe scurt. Însă nu prea merge, nu e cerere de mici la Miami. Asta până când îl descoperă un alt roman, Tampon (George Pistereanu) mirosind micii în timp ce trecea pe lângă în Lamborghini-ul său neon. Și pentru că „Românii trebuie să se ajute intre ei„, îl răsplătește pe Bilă cu un sfat: să meargă pe Coasta de Est, la Los Angeles, că acolo se fac bani. Ba chiar, îl invită la o întălnire a „cardiologilor„, unde să se ocupe de catering, căci nu se găsesc mici în LA.

Însă lui Bilă nu îi ajungeau banii pentru a traversa Statele Unite. Din fericire, universul i-l aruncă din nou în viață pe vechiul lui prieten, Piciu. Și după câteva discuții contradictorii, reușesc să plece spre Los Angeles. Dar ajunși acolo dau iar de belele. Li se fura food-truck-ul. Dar sunt hotărați să ajungă la destinație, și soarta le aruncă în cale o alta româncă. Tot una care s-a ajuns în viață. Și pentru că „Românii rebuie să se ajute intre ei„, ea le împrumută mașina ei de colecție. Nu sunt decât 2 în toată America zice ea, una în New York, și asta, din LA. Cred și eu, că este vorba de o Dacia 1300 tunată.

Anyways, ajunși la întâlnirea „cardiologilor” își dau seama că defapt este o grupare mafiotă care clonează carduri – ne plac jocurile de cuvinte, ce să zic – condusă de nimeni altul decât Mr. Susan – Danny Trejo chiar el. Evident, ajung să se înhăiteze cu cardiologii, și după introducerea asta foarte lungă, avem nevoie de o pauză. Așa că următoarele 10 minute din film sunt inr-un club de strip-tease unde Piciu se îndrăgostește de o dansatoare: Kelly (Charlotte McKinney). Iar Bilă ajunge să-și destăinuie suferința unei alte dansatoare, vă als să descoperiți care era povestea ei. Toate acestea în timp ce pe fundal vedem alte tipe dezbrăcate care dansează, că doar suntem într-un club de strip-tease, no?

De aici, putem spune că începe pe bune povestea, asta fiin doar începutul. Evident, lucrurile nu merg cu trebuie, cei doi ajung în tot felul de belele, avem droguri, manele și femei, urmăriri de mașini, arme, remedii tradiționale romanești…

Nu vă mai dau spoilere, mergeți să-l vedeți. Sau așteptați până apare pe Netflix că primul. Eu am fost la evenimentul de lansare, la Inspire Cinema, deci l-am văzut la cinema cu prietenii. Experiența este mai intensă așa. Plus că m-am întâlnit din nou cu Codin Maticiuc, și mi-am făcut desigur iar poză cu el. Să para că ne cunoaștem de mai mult timp sau ceva. Daca mai vine la vreo avampremiera de Miami Bici 3 și mai fac iar o poză, o să-i fac un colaj să i-l pun pe wall de ziua lui.

A fost mișto că au venit Codin și Jesus la eveniment, și ne-au răspuns la întrebări după film. Putei vedea mai jos că sala era plină și încântată când au apărut cei doi în față. Și vă pun și o poză cu macarons-urile costumizate cu posterul Miami Bici 2 pe care le-am mâncat. Care mi-au plăcut. Recomand.

Miami Bici 2 – detalii tehnice

Regizor îl avem că și în prima parte, pe Jesús del Cerro, despre care nu pot să zic nimic. Pare de treabă.

Daca vorbim de detalii tehnice, am avut ca și în primul, sunet foarte bun și imagine la fel de bună. Mult peste majoritatea filmelor romanești. Aici se vede bugetul ăla mare de care vă ziceam. Mărimea, deci, contează, dacă vorbim de bugete. Au băgat și câteva efecte speciale, CGI din ăla de se folosește în filmele americane, doar că acolo calitatea a fost puțin mai slabă. Adică taică-meo a avut Dacia 1300, știu cum arată fumul de iasă din ea. Just saying.

La capitolul coloană sonoră, parcă nu am fost așa impresionat. În primul, m-a rupt piesa lui Killa Fonic, încă o mai ascult. În Miami Bici 2 au mers pe calea mai ușoare (ieftină?) și au folosit melodii deja cunoscute, cu o excepție: Theo Rose – Soarele meu. În rest am avut Fericire, aia pe care o cântă Loredana cu absolut toți maneliștii din România, Tzancă Uraganu – Havana, 3 Sud Est – Amintirile. Numa’ piese de top.

Părerea mea…

Scenariul pare că de data asta a fost scris doar de Alex Coteț. De care îmi place în mod special, dar pentru alte proiecte, nu neapărat pentru ăsta. Nu știu exact ce s-a întâmplat, dar pare că s-a cheltuit tot bugetul pe Danny Trejo și Charlotte McKinney, și nu a mai fost destul pentru glume. Nu mă înțelegeți greșit, am râs de câteva ori. Însă nu ca la primul. Glumele „bune” au fost rare, fiind câteva momente moarte destul de lungi. În rest, se merge tot pe niște clișee, însă cam trase de păr de data asta. Ori m-am maturizat eu în ăștia 4 ani și nu mi se mai par amuzante anumite stereotipuri.

Și mai este o chestie care pot zice că m-a deranjat puțin. Tot filmul este o înșiruire de spoturi publicitare. Nu mă înțelegeți greșit, sunt conștient că 2.2 milioane de dolari nu cresc în copaci, și ai nevoie de sponsori. Însă nu mi s-au părut deloc subtile momentele astea publicitare. Că avem ca sponsori băuturi carbogazoase, băuturi tari, mașini, restaurante fancy, echipe de fotbal, Nadia Comăneci, studiouri de videochat… la orice v-ați putea gândi. Și cum ziceam, nu’s deloc subtile.

Și am zis de Nadia Comăneci mai sus, da, apare în film. Și nu e singurul „cameo”. Mai apare și Borcea și alte personalități din lumea sportului la care nu mă pricep și nu am răbdarea necesară să caut pe Google despre cine sunt ei.

În rest, jocul actoricesc parcă e mai bun că în primul. Avem și alte nume interesante în afară de cele menționate mai sus, dar cred că m-am întins prea mult. Vă las pe voi să descoperiți și celelalte aspecte ale filmului.

Miami Bici 2: Concluzie?

În concluzie, rămân la ideea că Miami Bici 2 nu este un film pentru oricine. Cum nu a fost nici primul. Adică nu este un film pentru cine are pretenții de la cinematografie. Este un film pentru omul de rând, o comedie ușoară, la care nu trebuie să ai 2 facultăți să înțelegi glumele și referințele. Și da, are țâțe, are manele, are înjurături. Ar trebui să știți asta înainte să mergeți cu copii la el.

Este un film la care te duci să te relaxezi cu prietenii, eventual și cu o bere lângă. Și nu este nimic greșit la asta, avem nevoie și de astfel de filme. Dacă vreți ceva mai deep, cu mesaj, a apărut anul ăsta Libertate. Și mai apare săptămână viitoare o altă comedie, Visul, la care o să merg. Și mai sunt multe, aveți de unde alege.

Dar dacă puteți să vă dați jos de pe calul vostru înalt, și să luai Miami Bici 2 cu un gram de sare, mergeți cu încredere să îl vedeți. Nu se pretinde a fi un film pentru intelectuali. Știți dinainte ce o să primiti, căci l-ați văzut pe primul. Sau măcar trailer-ul la asta. Ceea ce vreau să zic este că, da, nu e perfect. Dar asta nu-i motiv să fiți așa hateri pe net. Oamenii ăștia chiar s-au chinuit să facă ceva frumos, și pentru asta îi respect. O să merg și la Miami Bici 3 :).