Punct Gastronomic Local Cutin #PrinHD #HunedoaraNestiuta

Publicat de MarianBuzarnescu pe

Vă ziceam zilele trecute despre experiența mea prin #HunedoaraNeștiută, unde am vizitat câteva atracții mai puțin cunoscute din zona comunei Peștișu Mic. Tot acolo am descoperit și un Punct Gastronomic Local la Cutin, unul dintre satele ce aparțin comunei mai sus menționate.

Probabil vă întrebați ce este un punct gastronomic local? Ei bine, un punct gastronomic local este un loc unde se mănâncă autohton, după rețete tradiționale, făcute „în casă”. Adică în bucătăria tradițională, nu în una de restaurant sau fast food. Astfel se păstrează gusturile autentice, tradiționale, bune că la „mama acasă”, sau „la bunica acasă” căci rețetele tradiționale sunt transmise din generație în generație, de multe generații încoace.

Anul asta am descoperit și eu conceptul de „Punct Gastronomic Local”, acum vreo 2 luni când am fost pe Transalpina, la Stâna Ștefanu unde am mâncat tocan de oaie și bulz. Astfel, la Cutin, a fost al doilea astfel de punct gastronomic pe care l-am descoperit. Dar înainte să vă zic ce-am mâncat, să vă zic cum am ajuns acolo.

Drumul spre Cutin, o experiență cel puțin diferită

Că să ajungi la Cutin nu e treabă ușoară. Asta pentru că, satul Cutin e undeva „în munți”. Ascuns în pădure, la vreo 2 ore de mers pe un drum neasfaltat. De mers pe jos, mă refer. Drumul spre Cutin pleacă din satul Nandru, la câțiva metri de unde eram noi cazați. Însă, pentru că deja vizitasem câteva puncte de interes și ne era foame, nu puteam face cele 2 ore de „hiking” prin natura. Așa că am mers cu ATV-ul.

Dar, pentru că nu eram destui oameni care să se încumete să conducă ATV-urile, am recurs la o metodă mai… neortodoxă. Și am mers calare pe ATV-uri, care erau în remorca unei camionete. Pentru că de ce nu?

Experiența în sine a fost o aventură. Cum ziceam, era un drum neasfaltat, cu rampe abrupte și copaci cu crengi joase de care trebuia să ne ferim. Ne-am distrat, nu pot să mint.

Ce-am mâncat la Punctul Gastronomic Local Cutin?

Ajunși „În vârf”, în satul Cutin, gazdele ne așteptau cu brațele deschise. Gazdele erau Familia Mircea, cei care dețîn locația. Sunt întruchiparea familiei tradiționale, mai ales că ne așteptau în straie tradiționale. Am aflat cu aceasta ocazie și câteva detalii despre portul tradițional din zonă, despre modelele cusute pe haine și despre culorile acestora. Spre exemplu cum hainele bărbaților au de obicei modele cu culori mai închise, în schimb cele ale femeilor optează pentru culori mai aprinse. Tot la femei, culorile pot să transmită statutul acesteia. Am făcut poze și cu ei, și de grup, și prin prejurimi.

Dar nu asta e important, importantă e mâncarea.

Am început prin a ne face poftă cu niste țuică „home made”, adică tradițională. Nu că nu ne era deja foame, dar e buna și la deschis apetitul de discuție. Felul principal era încă pe foc: o tocană la ceaun. Am mâncat-o fie cu mămăligă, tradițională evident, fie cu pâine făcută în casa. După gusturile fiecăruia. Nici nu știu cum să vă zic cât de bun a fost totul.

La desert, am avut tradiționalele plăcinte pădurene. Mai mâncasem plăcinte pădurene și data trecută când am fost #PrinHD. De data asta am avut și o variație: plăcinte pădurene cu mărar. Aparent se pot face cu mai multe ierburi sau arome. Au fost și ele foarte bune.

După masă merge niște mișcare

S-a votat democratic să facem drumul înapoi spre cazare, pe jos. Că acum era la vale și era mai ușor. Cică. Eu m-am împotrivit puțin, dar eram singur împotrivă tuturor. Așa că până la urma am mers „cu turma”. La propriu, pentru că gazdele ne-au atenționat că sunt căini prin zonă și ar fi bine să avem ceva cu care să ne putem apăra. Așa că eu mi-am luat rolul și am căutat cel mai bun toiag cu care să „apăr turma”. Hey, era un drum lung, trebuia să îmi găsesc ceva de făcut. Nu aveam net în pădure. Dar e bine că ne-am făcut poze.

Ne-a luat mai bine de o ora jumate să ajungem înapoi în Nandru. Până la urmă a fost o plimbare mai mult decât plăcută. Chiar relaxantă. Chit că eram obosit. Dar mi-a prins bine aerul curat și lipsa de internet.

Evenimentul Hunedoara Neștiută a fost organizat de Primăria Peștișu MicPensiunea Fanu și Călin Bobora.


0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.