Șezătoare tradițională în Teliucu Inferior – #PrinHD 2024

Publicat de MarianBuzarnescu pe

Ai fost la o Șezătoare până acum? Că eu nu fusesem. Avem o grămadă de tradiții interesante, care nu mai sunt respectate, că pe vremuri. Căci na, vremurile se schimbă. Din fericire, mai există zone în care se respectă astfel de tradiții. Și oameni care le promovează. Și cred că asta este important, să nu ne uităm identitatea națională. Și trebuiesc date mai departe, către generațiile tinere, să le ducă acestea mai departe. Dar divagăm, nu vreau să fie un rant articolul ăsta. Ba din contră, vreau să împărtășesc cu tine, cititorule, experiența mea de la o Șezătoare la care am participat recent.

Deci, ce este o Șezătoare?

În tradiția românească, o șezătoare reprezintă o adunare de mici dimensiuni specifică mediului rural, desfășurată în serile de iarnă. Participanții la aceste întâlniri lucrează, cântă, povestesc și se distrează cu diverse jocuri sociale. Ciclul anual al șezătorilor începe după finalizarea muncilor agricole și precede postul Crăciunului, încheindu-se înainte de postul Paștelui. Această tradiție veche aduce împreună oameni din sate, fiind cunoscută sub diverse nume în anumite regiuni, precum furcărie, habă, habără sau sideancă. În limba maghiară, șezătoarea era denumită fonó (furcărie).

Decor și costumații tradiționale la Șezătoare
Decor și costumații tradiționale la Șezătoare

Aceste adunări aveau loc în nopțile de iarnă, iar participanții lucrau, spuneau povești, ghicitori și glume. În multe sate, șezătorile aveau loc de peste 3 ori pe săptămână în timpul iernii. Seara, după cină, un grup de fete se aduna, de obicei, la gura sobei și sub lumina unei lămpi, în casa unei văduve singure cu care fetele se întâlneau, iar ele își torceau fuiorul de cânepă și caierul de lână.

Șezătoarea oferea ocazia de a împărtăși informații despre evenimentele din viața satului și uneori chiar servea ca modalitate de a aranja căsătoriile viitoare. De asemenea, termenul „șezătoare” este folosit și pentru a descrie diverse întâlniri, reuniuni, cenacluri, seri muzicale sau literare. Aceste întâlniri literare au avut un rol semnificativ în crearea și transmiterea folclorului literar.

Eu am participat la o Șezătoare tradițională, în Teliucu Inferior, Hunedoara

De ceva timp eu tot ajung prin Hunedoara. #PdinHD, cum se zice. Îmi place pe aici, mereu descopăr ceva interesant. Pe lângă obiectivele turistice din Hunedoara care sunt interesante și pline de istorie. Așa este și zona, plină de istorie și tradiții. Din Ținutul Pădurenilor până la Lacul Cincis, găsesc mereu pe aici oameni pasionați, primitori și tradiții interesante. Anul trecut am fost tot la Teliucu Inferior, unde am participat la o festivitate de 1 Decembrie. Și mi-a plăcut să petrec Ziua Națională cu muzică tradițională și mâncare tradițională. Așa că, am prins ocazia să vin și la o Șezătoare tradițională, să văd despre ce e vorba.

Expoziție de poze vechi cu case și costume tradiționale din Teliucu Inferior
Expoziție de poze vechi cu case și costume tradiționale din Teliucu Inferior

Cum ziceam și mai sus, Șezătoarea este un obicei specific anotimpului rece, unde oamenii se strâng să facă diverse activități, să fie productivi dar și sociali în același timp. De obicei se strâng pe la casele lor, însă Șezătoarea la care am participat eu a fost ceva next level. La modul că s-a implicat chair și primarul din Teliucu Inferior, iar Șezătoarea s-a ținut la Casa de Cultură din Teliucu Inferior. Acolo era amenajată sala mare, cu cuverturi tradiționale pe fundal, o expoziție de fotografii vechi, costume tradiționale reprezentative zonei și nu numai.

La Șezătoarea de la Teliucu Inferior au fost și oameni productivi. Spre exemplu, copii talentați care pictau icoane pe sticlă.

Tot copii talentați au și cântat cântece populare și la instrumente și au spus ghicitori și poezii. Apoi a venit timpul adulților să cante. Tot cântece populare. Și desigur, cei mai curajoși s-au apucat de dansat tradiționala horă.

Prin alte colțuri ba se torcea lână, ba se gătea mâncare tradițională. Toată lumea era implicata într-un fel sau altul.

Mâncare tradițională la șezătoare: Sarmale (de post), pâine făcută în casă, mămăligă, ardei iute, nuci
Mâncare tradițională la șezătoare: Sarmale (de post), pâine făcută în casă, mămăligă, ardei iute, nuci

Ce alte tradiții mai sunt la Șezătoare?

Ei bine, eu nu prea sunt cu dansurile astea. Rar, mă prinde valul. Însă au fost și pentru mine activități. Cum ar fi degustatul de vin, tradițional. Și mâncatul, desigur. Am avut pregătite niște bucate tradiționale: mere și nuci, de ronțăit la început, apoi sarmale de post, cu nuci, mămăligă, pâine făcută în casă și ardei iuți murați.

Bărbos oltean și moldoveancă, savurând bucatele de la Șezătoarea Bănățeană
Bărbos oltean și moldoveancă, savurând bucatele de la Șezătoarea Bănățeană

Acum, singura mea nelămurire a fost la sarmale. De ce erau de post? Că încă nu se lăsase postul, aia era a doua zi. În orice caz, și sarmalele de post au fost destul de bune. Și apoi, am mai avut și niște gogoși foarte bune la desert.

Ce altceva am mai mâncat #PrinHD

Mâncarea este una dintre activitățile mele preferate. Și am stat #PrinHD tot week-end-ul, nu doar la șezătoarea de vineri seara. Așa că, am mai mâncat și alte bucate tradiționale în acest timp.

Sâmbătă am fost la un punct gastronomic localRestaurant/Pensiune La Vilă. Aici am degustat o ciorbă de porc, tradițională, care a mers de minune cu niște ardei iute. Iar la felul doi am avut niște carne de porc cu sos și cartofi natur, cu niște salată de crudități lângă. A fost bun.

Apoi după ce ne-am mai plimbat prin zona Lacului Cincis, ne-am întors la cazare. Unde am găsit niște șuncă în frigider, și ne-am gândit să o prăjim pe grătar, că tot aveam grătarul la îndemăna. Am pus și niște pâine și am făcut o gustare tradițională. Clisă, îi zice prin zonă. La mine în sat îi zice simplu, șuncă pe grătar.

Apoi a venit și tradiționala pizza de la Restautant/Pizzerie Napoli. Bine, a venit tocmai de la Hunedoara. Dar e tradițională, okay? Tot de la ei ne-am delectat și cu micul dejun.

Micul dejun la aer curat și lumina soarelui
Micul dejun la aer curat și lumina soarelui

Că tot veni vorba de cazare

Ziceam că am stat tot week-endul prin Hunedoara, deci a trebuit să și dormim undeva. Din fericire am găsit o cazare super drăguță chiar în Teliucu Inferior: Poarta Soarelui.

Vila Poarta Soarelui, Teliucu Inferior, Hunedoara
Vila Poarta Soarelui, Teliucu Inferior, Hunedoara

Soarele este tematica și am avut noroc de vreme însorită în zilele petrecute acolo. Ne-am bucurat de gradina spațioasă, de aerul curat și priveliștea spre munte. Și ne-am bucurat și de zona de relaxare și de filigorie. Și am învățat și un cuvânt nou: filigorie. Care înseamnă foișor. Era și un spațiu de joacă pentru copii, căci gazdele au copii. Noi n-am avut. Dar dacă aveam, s-ar fi bucurat de locul de joacă. Iți las niște poze mai jos.

Ce să mai, o cazare minunată, dacă ești prin zonă și cauți cazare, recomand. Tot ce i-ar mai trebui să fie perfectă ar fi un ciubăr. Și gazdele ziceau că e în plan. Deci probabil o să revin atunci. Cam asta pentru articolul ăsta, stai pe aproape pentru altele 🙂

#PrinHD este un eveniment organizat de Călin Bobora și Vila Poarta Soarelui. Ne sunt alături prietenii noștri de la cramele Chateau Cristi, cu minunatele lor vinuri, cei de la Restaurant/Pensiune La Vilă și Restautant/Pizzerie Napoli cu ale lor bucate alese. Partener al acestei acțiuni de promovare, autoritățile locale ale comunei Teliucu Inferior prin comitetul de acțiune al Stațiunii de Interes Local Cinciș-Cerna.


0 comentarii

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.