Nu stiu daca știți, dar Timișoara e Capitală Culturală Europeană în 2023. Ce înseamnă asta? Că se întâmplă multă cultură la Timișoara. Adică sunt multe evenimente culturale, de tot felul. Cum ar fi Expoziția Constantin Brâncuși de la Muzeul Național de Artă din Timișoara, pentru care am venit noi la Timișoara. În special, dar nu doar pentru ea. Pentru că Timișoara este oricum un oraș plin de istorie. Și dacă tot am ajuns pe aici, ce mod mai bun de a afla mai multe despre istoria Timișoarei decât printr-un tur ghidat?

Ce este un tur ghidat? Păi, este un tur printr-o anumită zonă, acompaniat de un ghid. Un ghid DE turism. Nu un ghid turistic, ăla este un pliant. Un ghid de turism, adică o persoană care știe istoria locurilor pe unde are loc turul. Și o împărtășește cu participanții la tur. Adică noi, bloggerii olteni, în cazul de față. Și centrul Timișoarei, că locație. Și Ludovic Satmari ca ghid de turism. Gata, cred că am declarat toate variabilele, putem iniția articolul.

Eu îl știam pe Ludovic de prin 2019, când am participat la un tur ghidat prin Arad. Bine, atunci a fost mai mult un tur de crame, dar am vizitat și Aradul dacă tot eram acolo. Știam că este o persoană foarte carismatică, deci m-am bucurat când am aflat că ne vă fi ghid în Timișoara. Pentru că știe foarte multă istorie. Dar mai important, știe cum să o împărtășească cu turiștii. Adică noi. Și și-a adaptat discursul după publicul țintă (tot noi). Deci am avut un tur ghidat plin de informații interesante, istorie, dar și anecdote pentru a ne menține buna dispoziție ridicată.

Ne-am trezit devreme chiar dacă am stat până tărziu să socializăm la cazarea din Timișoara, la Hotel Arizona, unde am luat și cina și un mic dejun copios. A fost numai bine, că astfel nu a trebuit să ne batem capul să găsim locuri unde să mâncam, deci ne-am astrat energia pentru a începe turul ghidat dis-de-dimineață, la 10.

Trebuie să menționez că erau undeva la 2 grade când am început noi turul. Și deși Ludovic ne-a spus să ne îmbracăm „ca pentru tăiatul porcului”, parcă tot ne-a luat prin surprindere frigul. Însă ne-am încălzit repede, la pas prin centrul Timișoarei, la turul ghidat.

Ce am văzut la turul ghidat prin Timișoara?

Deoarece aveam programul destul de încărcat, a trebuit să optăm pentru varianta restrânsă a turului ghidat. Adică am sărit peste câteva perioade istorice, în principal cele cu dacii și romanii. Am pornit deci de la Castelul Huniade, sau Turnul Cetății cum mai este numit, unde am aflat cum a apărut, cum a fost renovat de-a lungul anilor, și cum acum ar trebui să fie transformat în muzeu însă nu se știe când va fi gata.

Apropos, eu o să vă zic doar informații generale despre acest tur ghidat, nu intru în detaliile istorice. O să vă dau câteva informații ce mi s-au părut mie mai interesante și o să pun multe poze. Însă nu mă apuc să vă zic eu de istorie că nu mă pricep. Mai bine mergeți și voi la un tur ghidat organizat.

Revenind la tur, am mers mai apoi spre Piața Libertății, unde am aflat despre periaoda când Timișoara se afla sub stăpânirea otomanilor și despre scurta perioadă când Banatul era țară separată.

Timișoara este într-o zona mlăștinoasă, de aceea a fost greu în trecut să fie constuit orașul. Am aflat cum inițial clădirile erau din lemn și trebuiau reparate în mod constant. Apoi când s-au modernizat, s-a ales ca vechile clădiri să fie astupate și să se constuiasca deasupra „noul oraș”. Însă s-au găsit ruine din vechile clădiri aflate în centrul orașului Timișoara.

Spre exemplu, în Piața Libertății, era în trecut hamam-ul, pe vremea când era sub ocupație otomană. Hamam este baia turcească, unde se spălau oamenii. Aparent, înainte de ocupația otomană, oamenii din aceste zone se spălau destul de rar. Când au fost sub ocupație otomană, obiceiul îmbăiatului a fost adoptat iar oamenii se spălau cam odată la câteva zile. Femeile și bărbații trebuiau să se spele în zile diferite oricum, că doar nu suntem pe vremea romanilor. Hamam-ul era totuși un loc unde oamenii socializau.

Și deși nu au fost excavate ruinele vechiului hamam din Timișoara, au fost puse pavele colorate care să indice unde se aflau pereții acestuia. Ludovic ne-a povestit mai multe și despre modul cum erau construite clădirile în vremurile acelea.

Tot in Piata Libertatii se afla mai multe monumente, fiecare cu povestea lui. Iar acum a fost amplasat si acest semn care sa ne aminteasca faptul ca Timisoara este Capitala Culturala Europeana in 2023. Ah, imi amintesc cand Craiova a incercat sa obtina titul de Capitala Culturala Europeana. Ce vremuri.

Nu departe de Piața Libertății, deci tot în centrul Timisoarei, se afla o piață mai mică, Piață Sfântul Gheorghe. Aici au fost escavate parțial ruinele Moscheei Centrale, despre care am aflat mai multe informații de la ghidul nostru de turism.

Aici se afla și o clădire care a fost printre primele bănci din Timișoara. Și cea mai interesantă informație pe care am aflat-o despre acestea este pe departe asocierea stupilor cu băncile. Asocierea are de-a face cu oamenii care muncesc toată ziua că niște albine, apoi vin să-și depună banii la bancă, exact cum albinele vin să depună ce au cules în stup. De asta, motivul stupilor este prezent pe mai multe clădiri care au fost bănci la un moment dat, sau au avut tangențe cu bancherii.

Tot la capitolul informații interesante pe care le-am aflat pe parcursul acestui tur ghidat prin Timișoara sunt și originile a două expresii populare pe care le folosim.

Prima expresie este „putred de bogat„. Pentru puțin context, știți cum multe cimitire se află în apropierea bisericilor. Asta pentru că, în credința populară creștină, atunci că va veni Isus înapoi pe pământ și îi va lua în Împărăția Cerurilor pe cei credincioși, punctele de „îmbarcare” către Rai vor fi bisericile. Căci doar acolo e Casa Domnului, e semnalul cel mai bun sau ceva, nu știu exact explicația. Ei bine, de asta voiau oamenii să fie îngropați cât mai aproape de biserici, că să prindă loc în față. Dar ce se întâmplă când nu mai era loc în prima linie? Ei bine, s-a introdus pachetul VIP. Adică oamenii care erau bogați puteau să-și cumpere înmormântarea direct în interiorul bisericilor. Din acest motiv, în interiorul bisericilor, sub lespezile de piatră sunt înmormântate de obicei personalități importante. Că își permiteau. Dar, în vremurile vechi nu erau îmbălsămați, iar din cauze structurale, nu puteau fi îngropați foarte adânc. Deci, când începeau să se descompună, în biserică mirosea groaznic, pentru că morții putrezeau la câțiva centimetri sub picioarele enoriașilor veniți la slujbă. De aici expresia „putred de bogat„. Acum știți și voi.

A doua expresie este „a bate în lemn„. Și asta vine tot de la o credință mai veche, conform căreia cuvintele pe care le rostim atrag energiile respective asupra celor care le-au invocat. Un fel de „Legea Atracției” dar înainte să fie bestseller. Însă oamenii sunt invenitivi și au găsit tot felul de moduri de a anula puterile universului. Adică au venit cu niște superstiții noi pentru a contracara superstițiile negative. Astfel, când ziceai ceva negativ, puteai să bați un cui în lemn ca să priponești cuvintele, să nu mai ajungă la univers sau Satana sau ceva. De aici expresia „bate în lemn„, care a fost perpetuată în special de „calfele călătoare„, niste meșteri învățăcei care doreau să devină maeștrii ale diferitelor meșteșuguri de pe atunci. Astfel au apărut și „copacii de fier” în care s-au bătut atâtea cuie încât nu se mai vedea lemnul. Am văzut un astfel de copac și în Timișoara.

Văzusem unul și în Sibiu, dar nu știam ce reprezintă. De asta e bun un tur ghidat, că mai aflii chestii interesante.

V-am dat prea mult din casa. Dar vă mai zic o informație pe care am aflat-o. Când ai în față o machetă a orașului, ca cea de mai jos, cum iți dai seama unde ești, daca nu este indicat pe hartă? Te uiți unde este metalul lustruit, din cauză că acolo au atins cei mai mulți oameni „harta”.

Uite în exemplul de mai jos, puteți să-mi spuneți unde ne aflam?

Următoarea oprire a fost în Piața Unirii din Timișoara. Aici se află un parc generos, și o grămadă de clădiri din diverse perioade și cu stiluri artistice diferite.

Uita-ne pe noi aflând informații interesante de la ghidul nostru de turism.

Am aflat despre Monumentul Ciumei, care nu este deci doar în Viena. Ci în mai multe orașe europene care au fost afectate de ciumă. Cum este și Timișoara. Văzusem unul și la Arad. Însă am aflat că mai sunt altele în mai multe tari/orașe. Și acum stiu cum să le identific.

Am aflat informații și despre celelalte clădiri din Piața Unirii. Cum ar fi Catedrama Romano-Catolică, Biserica Sârbească, ce se afla vis-a-vis de aceasta. Pentru că este Ortodoxă, deci nu se încurcă una pe alta. În Timișoara aparent sunt foarte multe culturi ce conviețuiesc în pace acum și fiecare au clădirile lor.

În drum spre ultima noastră oprire din turul ghidat, am găsit o hartă a vechii cetăți pe jos, și am încercat să fim artistici. Însă nu prea ne-am sincronizat. Însă au ieșit câteva poze aproape interesante.

Ultima noastră oprire a fost în Piața Victoriei, unde sunt din nou, multe clădiri istorice, fiecare cu povesea ei. Noi ne-am făcut o poza de grup în fața clădirii Operei Naționale Române din Timișoara.

Tot aici se inaugura și Târgul de Crăciun, însă nu se inaugurase încă. Și din nefericire, am plecat înainte să se deschidă. Însă văzusem în seara dinainte câteva din decorațiunile de pe centru.

Cam asta am văzut noi în turul ghidat prin Timișoara, mulțumită ghidului nostru de turism Ludovic Satmari, căruia țin să îi mulțumesc pentru experiența mai mult decât încântătoare.

Noi am fost la un tur clasic, însă există și alte opțiuni, cum ar fi tururi gastronomice sau degustări de vinuri locale. Există și un tur extins care include și vechile cartiere ale orașului: Fabric, Elisabetin și Iosefin. Aș vrea să revin și să le fac și pe acelea.

La final le mulțumesc și colegilor mei, Daniel Botea și Gabi Rădoi, de la care am împrumutat pozele din acest articol.

Deci, daca mergeți să vizitați Timișoara, vă recomand un tur ghidat, pentru experiența completa. Și, de ce nu, o vizită la o cramă din Timiș.