Vinuri de la Vinarte și brânzeturi Delaco la Brânzeturi cum se…cuVin #60
Înainte să scriu despre vinuri, trebuie să zic câteva lucruri despre degustări. Adică, despre degustările noastre, organizate de Asociația Bloggerilor Olteni în parteneriat cu dictionarculinar.ro. Pentru că aceasta a fost o ediție specială. Semi-aniversară? Ediția cu numărul 60. Adică atâtea degustări „oficiale” s-au întâmplat. Asta ar însemna, că dacă am fi avut o degustare pe lună, cum ne-am propus, am fi făcut asta de 5 ani deja. Însă, prima degustare s-a întâmplat în 2015, deci avem aproape 9 ani de degustări. Asta pentru că în unele luni nu prea poți face, din diverse motive. Și a fost și toată chestia aia cu pandemia. Îți amintetsi pandemia? Ce vremuri… Anyways, prima degustare oficială, Brânzeturi cum se…cuVin se întâmpla pe 15 octombrie 2015, cu Vinarte și Delaco.
Și iată-ne acum, aproape 9 ani mai tărziu, degustând din nou vinuri de la Vinarte, și brânzeturi Delaco. Bine, trebuie să recunosc, eu nu am fost la acea primă degustare blogosferică. Eu am apărut în peisaj un an mai tărziu, în octombrie 2016, la ediția cu numărul #10 din Brânzeturi cum se…cuVin, la Banu Mărăcine. Și de atunci am tot venit, nu chiar la toate, dar la majoritatea evenimentelor.
Degustare cu vinuri de la Vinarte și brânzeturi Delaco
Exact ca acum 9 ani, l-am avut ca prezentator principal al vinurilor pe Iustin Urucu, oenologul oficial Vinarte. El ne-a dat detalii despre crama și despre fiecare vin în parte. Iar Daniel ne-a vorbit despre brânzeturi și despre asocieri. Informații pe care le voi împarți și eu cu tine, mai jos puțin.
Noi am avut spre degustare 5 vinuri. Însă doar 4 dintre acestea au fost asociate cu brânzeturi. La rose trebuia să avem Cheddar, dar nu mai era Cheddar în stoc. E bun Cheddar-ul, pot să confirm, de unde și cererea de Cheddar.
Și celelalte brânzeturi sunt bune, nu mă înțelege greșit. Hai să-ți zic de combinații.
1. Avenue Fetească Regală + Aperifrais Ile de France
Am început seara cu un vin alb. Din gama Avenue de la Vinarte, bineînțeles. Un alb sec, din 2023. Soiul Fetească Regală, denumire de origine controlată și cules la maturitate. Cu 12.5% alcool/volum.
O culoare foarte frumoasă, galben pai spre miere de salcâm sau ceva de genul. Ca arome avem la început soc și fructe albe, cu note exotice. Este un vin fin și răcoritor, cu un final persistent. Merge servit vara la terasă, cum a fost și gândit.
Am ales să asociem vinul cu Aperifrais – Ile de France, o brânză proaspătă cu o textură cremoasă, gata de servire în aproximativ 20 de bucăți, fiecare acoperită cu un topping de mirodenii sau ierburi aromate.
Disponibilă în diverse sortimente, am optat pentru Aperifrais Saveur de Cote D’Azur, care se potrivește perfect cu influențele franțuzești ale vinului. Aceasta este o cremă de brânză și smântână, având un topping format din ardei, ceapă, oregano, busuioc, roșii, pătrunjel, piper și măsline verzi.
O asociere reușită, atât vinul cât și brânza sunt lejere, perfecte pentru a te răcori.
Nedeea Alb (Fetească Albă, Fetească Regală și Tămâioasă Românească) + Havarti Castello
Am continuat tot cu un vin alb, cupaj de data aceasta. Nedeea, un vin alb sec din 2023 obținut din Fetească Albă, Fetească Regală și Tămâioasă Românească. De asemenea, DOC și CMD. Adică Denumire de Origine Controlată și Cules la Maturitate Deplină, din zona Mehedinți Stârmina.
Tot 12.5% alcool/volum, cu o culoare puțin mai palidă. Un vin cu arome florale în mare parte, de flori albe sau flori uscate. La gust mergem într-o altă direcție, spre mere verzi dulci sau pere zemoase. Un vin cu corp și fin.
Havarti este o brânză daneză renumită pentru aroma sa distinctă și textura cremoasă, obținută din lapte de vacă pasteurizat. Originile acestei brânze datează din 1852, în regiunea Havarthigaard din Øverød, unde Hanne Nielsen a fondat o fabrică modernă de brânzeturi. Cu o maturare de minimum 2-3 luni, Havarti dezvoltă un gust dulceag și ușor acid, cu arome proaspete de unt. Textura sa moale și suplă o face ideală pentru diverse preparate culinare.
A fost o asociere decentă, Havarti este o brânză foarte interesantă însă parcă a acoperit puțin vinul.
3. Vinarte Tămâioasă Roză
A urmat un Rose demidulce, din 2023. O Tămâioasă Roză de pe Dealurile Olteniei, adică la Stârmina în Olt.
Avem tot 12.5% alcool/volum. O culaore rozalie, spre foi de ceapă, cuminte.
La arome avem petale de trandafir, fructe roșii, iar la gust mergem pe aceleași idei dar parcă și niște arome subtile de caramel sărat.
Este de asemenea un vin răcoros, ce merge foarte bine dacă îl bem rece, cum ar trebui.
Nu am avut asociere cu brânzeturi, am zis mai sus de ce. Deci…
4. Castel Bolovanu Novac + Emmentaler Delaco
Singurul vin roșu al serii, Castel Bolovanu Novac, un vin roșu varietal, sec.
Și singurul vin al serii cu 13% alcool/volum. Un vin cu o culoare roșu rubinu, foarte plăcută.
Aromele de ciocolată și fructe de pădure au fost un un indicator bun al gustului catifelat ce urma să-mi inunde papilele gustative. Gusturi de cireșe, afine și alte fructe. Și desigur, ciocolata. Arome foarte bogate, remarcabile, ce persistă mult și după ce ai înghițit.
Asocierea a fost cu Emmentaler. Dacă te-ai uitat la desene animate când erai mic, Emmentaler este întruchiparea brânzei din acele desene.
Originară din valea Emmental din Elveția, Emmentaler este considerată una dintre cele mai dificile brânzeturi de obținut, datorită procesului de maturare care trebuie să creeze simultan gustul și găurile caracteristice. Este o brânză tare, obținută din lapte de vacă pasteurizat, cu un gust dulceag și ușor acid. Aroma sa fructată, cu nuanțe de nucă, se îmbină perfect cu textura fermă și găurile mari specifice. Emmentaler este ideală pentru a fi savurată ca atare, în sandwich-uri, sau alături de fructe și nuci.
La noi a făcut o asociere foarte bună cu vinul roșu. O asociere perfectă, din punctul meu de vedere. Aromele s-au înțeles foarte bine și am rămas cu ele mult timp. Deci, pentru mine a fost combinația câștigătoare, chiar dacă concurența a fot acerbă.
5. Vinarte Desert MagiQ + Gorgonzola Delaco D’Exceptie
Ultimul, dar cu siguranță nu cel din urmă, un vin desert. Adică dulce, obținut din Riesling. MagiQ, Sirena Dunării, ediție unică cu ocazia aniversării a 20 de ani de Vinarte. S-au făcut 4622 de sticle doar. Vine cu semnătura oenologului, adică a lui Iustin Urucu. Și a fost păstrat 60 de luni la maturat în „barrique d’acacia”. Adică butoaie de salcâm, nu de stejar cum este tradițional. Și 60 de luni, este mult, nu știu dacă iți dai seama. Cinci ani.
Este cules tărziu, prin a doua jumătate a lunii noiembrie. Și culesul durează mult. Niște oameni „antrenați” culeg parțial strugurii, adică doar câteva bucăți care sunt în stadiul dorit, nu tot ciorchinele. Deci poate dura acest proces și 2 săptămâni. Cantitatea culeaza zilnic nu este suficientă pentru echipamentele moderne, profesionale, deci este prelucrat cu metode tradiționale, adică cu un teasc. Mai este și posibilitatea ca mucegaiul să copleșească strugurii, și să se piardă recolta. Deci, e greu de obținut.
Rezultatul? Un vin foarte aromat, cu 12.5% alcool/volum. Cu o culoare aurie foarte frumoasă, ce merge puțin spre chihlimbar.
Aromele sunt puternice, de miere, flori de tei, gutui. Cu un gust robust și catifelat. Ca și cum ai bea mied cu zeii în Valhalla. Sau ambrozie în Olymp. Anyways, mă las purtat de val.
Și brânza?
Gorgonzola este cea mai renumită brânză cu mucegai albastru din Italia, rivalizând cu celebra Roquefort din Franța. Fabricată din lapte de vacă pasteurizat, cheag și sare, cărora li se adaugă mucegaiul Penicillium Gorgonzola, această brânză se distinge prin culoarea albastru-verzuie și gustul intens, picant. Cu o textură cremoasă, lucioasă și ușor sfărâmicioasă, Gorgonzola emană o aromă fructată distinctă. Este produsă exclusiv în anumite regiuni din Nordul Italiei, aprobate de Consortiul Brânzei Gorgonzola, iar autenticitatea sa este certificată prin sigiliul D.O.P. (Denominazione D’Origine Protetta). Gorgonzola există în mai multe variante, inclusiv Dolce și Picante.
O asociere foarte reușită. Poate prea reușită. Gusturile se îmbină și crează o explozie în cavitatea bucala. Am fost copleșit eu, care nu prea sunt cu dulcegăriile. Ar fi mers mai bine savurat toamna sau iarna.
Ce altceva am mai făcut în acea seară călduroasă de vară?
Ei bine, pe lângă tot degustatul și gustatul, am și socializat și toate cele. Am făcut tradiționala poză cu noroc la Rose. Nu te lua de fața mea, eram doar dezamăgit că rămăsesem fară vin în pahar.
Am menționat că am schimbat locația? Am fost de data aceasta la 12Doișpe. Un local foarte corporatist-friendly? Nu știu cum să-l descriu exact. Modern, cu decor din ăla industrial. Nu mi-a plăcut fapul că am fost cam înghesuiți. În rest, totul a fost bine.
Mâncarea foarte bună, mă bucur că pot încerca chestii noi de pe meniu, la locația trecută nu prea mai știam ce să-mi comand. Am dat „cep” cu un Burger Limited Edition, cu carne de berbecuț. A fost foarte bun, se simțea puțin gustul ăla de oaie dar combinat cu sosurile și aroma de fum și celelalte ingrediente, au făcut un burger absolut decent.
Nu vine cu cartofi prăjiți, am luat o porție extra pe care am împărțit-o cu moldoveanca din dotare. A fost o porție mare, 250 de grame scria pe meniu, pot confirma că ne-a ajuns la amândoi.
Tot moldoveanca și-a luat și un Schnitzel de curcan, care venea cu ceva side de legume și parmezan și un sos de usturoi foarte bun. Nu le-a putut termina singură deci am ajutat-o eu. De acolo stiu că au fost bune.
Ne luasem și un desert, o porție de Cheesecake, să-l împărțim. Dar eram deja full așa că am decis să-l luăm la pachet. Las mai jos poza să vezi ce bine arăta. La gust nu știu cum este, căci după atâta degustare, am uitat să-l mai luăm…
Beți cu cap!
Nu, nu ne-am îmbătat. Doar se făcuse tărziu și eram obosiți și agitați. Dar nu intoxicați cu alcool. Căci bem responsabil. Degustăm, cum ziceam. Și ne hidratăm, cu un pahar de apă, după fiecare pahar de vin. Nu doar că ne ajută să ne menținem hidratați, dar și curăță paletele ca să simțim mai bine aromele vinurilor. Mulțumim Dolce Vita pentru asta!
A fost o seară absolut decentă, recomand. Las mai jos o poza de grup, nu am mai pus una de mult. Să-mi amintesc la ediția #100 cu cine stăteam la masă!
0 comentarii