Știți ce-mi place mie? Vinul. Da, o recunosc în mod public. Știți că merg pe la degustări de vin și la alte evenimente ce implică substanțe similare. Acum știți și de ce. Așa că, nu puteam merge în „excursie” cu colegii mei bloggeri fară să trecem și pe la o crama. Așa că, am mers la Crama Aramic.

În caz că nu știți despre ce excursie blogosferică vorbeesc, mă refer la vizita noastră la sarsit de toamnă în Timișoara. Am fost acolo să ne cultivăm un pic, la expoziția Brâncuși de la Muzeul de Artă. Tot la Timișoara ne-am mai cultivat și cu un tur ghidat prin centrul Timișoarei, unde am aflat istorie și nu numai. V-am lașat link-urile unde am scris despre acele experiențe.

Însă eu consider și vinul ca fiind cultură, deci trebuia să facem și o vizită la o cramă din zonă. Că nu mai fusesem la o cramă de peste un an, când am făcut Marea Evadare în Dealu Mare. Și chiar dacă programul nostru a fost destul de aglomerat, cei de la Crama Aramic ne-au primit duminica. După turul ghidat și înainte să plecam înapoi spre meleagurile Olteniei.

În vizită la Crama Aramic

Cum intri în Crama Aramic vezi minunăția asta de vinotecă plină cu vinurile lor cele mai bune.

Crama Aramic este un proiect pornit din pasiune. Aceasta a apărut relativ recent, în 2010 și este o cramă privată, cu capital 100% romanesc. A fost înființată de către Adam și Cosmin Crăciunescu, „tată și fiu care și-au dorit să reînvie tradiția uitată de peste 3 decenii a zonei Silagiului din județul Timiș”.

Noi l-am avut ca gazdă pe Adam Crăciunescu, adică tatăl. El și-a descoperit pasiunea pentru vin când a ieșit la pensie, de unde și ideea cu crama. Eu am de pe acum pasiunea, însă îmi lipsește crama. Anyways, el ne-a vorbit despre crama și vinuri. Uitați-l aici cum ne întinde un pahar spre degustare.

Crama Aramic se întinde pe o suprafață de 46 de hectare, pe care cultivă 8 soiuri nobile de viță-de-vie din care rezultă 14 tipuri de vin. Se fac acum teste și cu Burgund și Shiraz, iar pe viitor vor să planteze și Negru de Drăgășani, pentru a diversifica portofoliul.

Soiurile de struguri cultivate la Crama Aramic sunt:

Soiuri albe:

• Sauvignon Blanc;
• Muscat Ottonel;
• Fetească Albă;
• Chardonnay;
• Fetească Regală.

Soiuri rosii:

• Merlot;
• Pinot Noir;
• Fetească Neagră;
• Cabernet Sauvignon.

Se pot degusta oricare dintre acestea la Crama Aramic, însă noi am mers pe mâna lui Adam Crăciunescu. El ne-a propus 5 vinuri, cele din poza de mai jos:

Adică am degustat 5 vinuri de la Crama Aramic, după cum urmează:

• Fetească Albă sec din 2022;
• Cupaj Alb de Silagiu – Muscat Ottonel, Sauvignon Blanc si Fetească Albă tot din 2022;
• Roze din Pinot Noir, sec din 2022;
• Fetească Neagră, sec din 2021;
• Cupaj Rosu Rezerva – Fetească Neagră si Cabernet Sauvignon., sec din 2019.

Degustarea de vinuri a avut mai multe etape. Am degustat puțin din fiecare, apoi fiecare a aprofundat ce a preferat. Eu am fost mai mult cu vinurile roșii, pentru că se asortau și cu felul principal pe care îl aveam în meniu.

Nu a fost problemă, vinurile au fost bune toate și colegii mei au reușit să le termine pe toate. Ba chiar, gazda a binevoit să ne mai deschidă o sticlă în plus față de ce aveam în program.

UItați ce fericiți eram:

Vă ziceam de meniu, am și mâncat copios. După turul ghidat de 2 ore jumate prin frig, trebuia să ne refacem forțele. Am avut la început un mix rece, cu fructe, brânzeturi și mezeluri pentru prima parte a degustării. Apoi am avut o supă de tăiței, nu prea sunt eu cu asta. În schimb mă pricep la carne, deci vă zic că felul principal a fost fix ce trebuie: Mușchiuleț de porc cu sos de piper verde, cartofi la cuptor și salată.

Am avut și desert, niște papanași. Dar vedeta pentru mine rămâne mușchiulețul. Și cum ziceam, a mers d eminune cu un pahar de Cupaj Roșu Rezerva de la Crama Aramic. Că doar acolo eram, no?

Pe lângă crama avem și niste peisaje aferente. Noi am venit fix la sfârșitul toamnei, deci totul era pe sfârșite. Sunt sigur că vara ar fi fost mult mai frumos peisajul, însă nu a dezamăgit nici toamna. Singurul impediment a fost frigul.

Dar nu vă arăt peisajele, vă las pe voi să le descoperiți. Vă las poza cu noi în prim-plan, puteți vedea peisajele în spate, dacă vă străduiți.

Asta a fost deci ultima oprire din aventura noastră prin Timișoara. Voi reveni cu siguranță pe aici, și pentru cultură și pentru vin.